Există un obicei ca la începutul fiecărui an lumea să-și întocmească liste: una cu ce-și dorește pentru noul an, respectiv ce așteptări are, și cea de a doua, mai realistă, ce ar putea să realizeze. Și dacă în prima parte a vieții noastre aceste liste ocupă multe pagini, odată cu trecerea timpului se mai micșorează, astfel că atunci când ajungem la o vârstă respectabilă, ele se reduc la câteva rânduri. Eu, din păcate, am ajuns la vârsta respectabilă și, așa cum spuneam, lista mea e scurtă. Stau și mă gândesc: să mă bucur că am reușit să ajung aici sau să mă întristez că am ajuns aici? Oare am dorit să trăiesc mult? Cred că da, dar nu în orice condiții. Întotdeauna am fost mânată de curiozitate, voiam să știu încotro se îndreaptă lucrurile, nu mă speria viitorul, de fapt nu eram conștientă că m-ar fi putut aștepta o soartă grea. Interesant este că foarte devreme am aflat că avusesem noroc şi dintr-un capriciu al istoriei am supraviețuit războiului, deportărilor, că spre deosebire de cele câteva rude (din peste 30) care au revenit din lagăre sau din detașamentele de muncă obligatorie, familia noastră a rămas întreagă. În schimb, deși aveam abia șase-șapte ani, am aflat din povestirile lor prin ce au trecut numai pentru că erau evrei. Și dacă au fost și foarte multe amănunte pe care nu ni le-au povestit, cărțile pe care le-am citit destul de devreme, la 10-12 ani, m-au lămurit. Părinții noștri nu ne-au ascuns niciodată că suntem evrei și că ne pasc niște pericole. A fost un șoc pentru noi, dar nu ceva pe care să nu-l poți depăși …Read more…
Canaanita Rahav – prostituată?
Ne aflăm în perioada de început a cuceririi și colonizării Țării Făgăduite. Personajele: Rahav și doi cercetași. Din dosarul biblic existent la serviciul de cadre rezultă următoarele date personale: Numele: Rahav; Naționalitatea: canaanită; Religia: politeism; Ocupația: prostituată. Conform Cărții lui Iosua, Rahav era o femeie canaanită din Ierihon, în Ţara Făgăduinţei. Ea i-a ajutat pe israeliţi, ascunzând doi bărbaţi care fuseseră trimiși să cerceteze orașul înainte de cucerirea lui; astfel, ea s-a salvat pe sine însăși, precum și familia ei după ce israeliți au cucerit orașul. Rahav, în ebraică רָחָב înseamnă larg, mare, spațios. Textul biblic, Iosua 2:1-24, o prezintă ca pe o prostituată, în ebraică אִשָּׁה זוֹנָה / ișa zona. Să fi fost cu adevărat?Read more…
Aforisme periferice 5
1. Adevărul rostit cu fermitate este poarta de intrare în paradisul libertății. Foarte puțini au curajul să intre prin ea. 2. Când construiești punți, riști să fii bombardat de pe ambele maluri. 3.Postură – ultima tură dinaintea încremenirii, a opririi definitive pe aleea destinului sau pe scara socială. 4. Superb miracolul vieții – dragostea oarbă plămădește copii din flori. 5. Conformismul social reprezintă o plasă invizibilă dar copleșitoare care constrânge și sufocă personalitatea umană. 6. Personalitate – o persoană în etate. În fapt, treaba e mult mai complexă, vârsta în sine nu reprezintă un merit. O persoană devine personalitate dacă adaugă vieții sale fizice plusvaloare relevantă și sens transcendental. În acest caz binecuvântat, personalitatea devine o referință colectivă, un reper material sau spiritual unic.Read more…
Când se împarte norocul
Chiar dacă nu suntem deloc superstiţioşi (ceea ce e o raritate, cred eu) şi considerăm că, potrivit proverbului „norocul şi-l face omul cu mâna lui”, nu putem tăgădui existenţa lui (şi, inevitabil, a ghinionului) care, la prima vedere, (dar nici la o cercetare mai profundă) nu pare a fi rezultatul unor acţiuni şi fapte pe deplin raţionale, călăuzite de mintea şi voinţa umană. De aici şi zicerile „A dat norocul peste el.” sau „Prost să fii, noroc să ai”. Ce este norocul? Potrivit DEX: „Întâmplare neașteptată sau concurs de împrejurări favorabile care asigură reușita unei acțiuni, îndeplinirea unei dorințe” sau „soartă, ursită, destin favorabil”. În cea de a doua ipostază, norocul figurează în majoritatea covârşitoare a urărilor şi dorinţele noastre, una dintre cele mai cunoscute fiind mazel tov-ul evreiesc care coincide cu urarea tradiţională a minerilor „noroc bun!”. De unde vine norocul, cine îl împarte (din păcate în mod inegal) nu ştim, dar cu toţii tânjim după el, aşa cum spune un vechi cântec ardelenesc: Când s-o-mpărțit norocu’,
Fost-am eu dus la lucru
Şi la tăți le-o dat cu caru’,
Numa’ mie cu paharu’
Nici acela n-o fost plin,
Jumătate-o fost venin
În prag de 1 Martie m-am plimbat prin Clujul ticsit cu vânzători de mărţişoare. Oferta foarte bogată, pe toate gusturile, abunda în elementele tradiţionale purtătoare de noroc: coşarul, trifoiul cu patru foi, potcoava şi buburuza, în cele mai clasice sau insolite reprezentări. De-a lungul anilor primisem şi eu astfel de mărţişoare, dar nu mi-am pus întrebarea de ce tocmai ele sunt (sau se spune că ar fi) aducătoare de noroc.Read more…
Încă o poveste cu tâlc
De la bun început îmi cer scuze că încep cu o glumă (de obicei pun gluma la sfârșit), dar cred că e mai bine așa… Un țăran a vândut o iapă unui consătean, după o prelungită tocmeală, După ce și-a preluat animalul, noul proprietar i-a adresat o întrebare vânzătorului: “Ce crezi că ar trebui să știu despre iapa asta, e deosebită, are nevoi speciale?” Acesta i-a răspuns: “Fără discuție, deși până la urmă e doar o iapă ca toate iepele. Și totuși… De pildă, îi place numai fânul proaspăt cosit, nu paiele ținute mult timp în grajd… Și asta e o problemă pe timp de iarnă. În plus, trebuie țesălată cel puțin o dată la două zile, pielea ei e foarte sensibilă, prinde cu ușurință paraziți. Iar copitele trebuie curățate zilnic, pentru că orice murdărie de pe partea neacoperită de potcoaveipoate provoca răni deschise… Și la urmă, încă un sfat extrem de important: dacă vrei să fie liniștită și să te slujească, să nu te arunce din șa, are nevoie un armăsar bun”… Au trecut câțiva ani. Între timp vânzătorul s-a despărţit de nevastă și s-a mutat în alt sat. După câteva luni i-a ajuns la ureche un zvon: fosta lui soție s-a recăsătorit cu cumpărătorul iepei, care rămăsese între timp văduv. Amuzat, dar și oarecum enervat că fosta consoartă își găsise atât de repede un partener, individul a trimis actualului soț o mică scrisoare. Iată textul:Read more…
Tarifele lui Trump – Ziua Eliberării sau Ziua Ruinării?
Când Trump a prezentat pe 2 aprilie tabelul cu noile tarife, s-a presupus că erau așa-zisele tarife reciproce de care vorbise el. S-a crezut că erau taxe calculate în stil “eu vă impun ce impuneți și voi”. Dar nu era deloc așa. Cifrele fuseseră calculate pornind de la deficitul comercial al SUA cu o anumită țară și împărțind la valoarea totală a importurilor Americii din acea țară și totul împărțit la doi. De exemplu din China, SUA cumpără mai multe produse decât exportă, cu un deficit de 295 miliarde dolari. Valoarea totală a produselor cumpărate de SUA din China este 440 miliarde dolari. Făcând raportul, se obține 67%, iar împărțind la doi iese cca 34%, adică tariful impus Chinei pe 2 aprilie (peste cel existent deja). În cazul UE, aceeași procedură a dat tariful de 20% care apare în tabel. Casa Albă a recunoscut că nu erau tarife reciproce, ci că s-a aplicat o formulă complicată, dar rezultatele erau foarte apropiate de cele obținute ca mai sus. Câtorva țări, printre care și Rusia, li s-a aplicat doar un tarif minim de 10%, Trump explicând că în urma sancțiunilor economice, volumul importului de produse rusești s-a redus oricum foarte mult. Am dat aceste detalii fiindcă, din start, la surpriza creată de tarifele mult peste așteptări, s-a adăugat și faptul că s-a procedat cu totul altfel decât s-a afirmat, cu motivații greu de înțeles și fără o analiză serioasă a consecințelor – încă un motiv pentru panica în care au intrat bursele, motivul principal fiind însă efectul destabilizant asupra economiei mondiale prezis de nenumărați experți, cu repercusiuni în final și asupra Americii înseși. Experții au avertizat că un război comercial de amploare ar duce la o gravă recesiune economică și au amintit de pericolul din anii ‘30, când conflictele comerciale au dus la dezastre economice și politice. Președintele Trump a admis că va urma probabil o perioadă grea, dar a promis că după “ziua eliberării”, cum a numit-o el, va începe o adevărată “epocă de aur” pentru America. De ce “ziua eliberării”? Fiindcă, “după ce America a fost încătușată economic, exploatată și spoliată sistematic de celelalte țări ale lumii”, care “au luat America de proastă”, a spus Trump, “acest lucru nu se va mai întâmpla” după ziua când s-au anunțat noile tarife. Și astfel, după ce generații întregi de lideri americani au apreciat valoarea implicării Americii în menținerea unei ordini mondiale care i-a oferit acces la resurse, rol privilegiat al dolarului, control asupra sistemului bancar mondial și multe alte avantaje, Trump consideră că în toată această perioadă America a fost jefuită.Read more…
1 Mai muncitoresc
Ziua de 1 mai este menționată pentru prima dată în legătură cu întrunirea Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canada din 1886, unde George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor și Tâmplarilor, a inițiat introducerea unei rezoluții care stipula ca: „Începând de la 1 mai 1886, ziua legală de muncă să fie de 8 ore.” În această zi, sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite. Cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au participat 90 de mii de demonstranți, din care aproximativ 40 de mii erau în grevă. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câștigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului. Dar ziua de 1 mai a devenit cunoscută în lume în urma incidentelor violente care au avut loc trei zile mai târziu în Piața Haymarket din Chicago. Numărul greviștilor se ridicase la peste 65.000. În timpul unei demonstrații, o coloană de muncitori s-a alăturat unui protest al angajaților de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliția a intervenit, patru protestatari și-au pierdut viața și mulți au fost răniți.Read more…
Picturile Manuelei Holban, din nou la Cluj
Manuela Holban a fost din prima tinerețe determinată să studieze pictura. A absolvit mai întâi Liceul de Arte Plastice din capitală, apoi Institutul de Arte Plastice din București, unde a studiat pictura ca studentă a maestrului Corneliu Baba, un titan al picturii românești, comparat de mulți critici cu Goya, și probabil cel mai de seama portretist român al secolului XX. După absolvire a activat ca restaurator al Muzeului Național de Artă din capitală, această perioadă definindu-i respectul și aprecierea constantă față de operele și arta predecesorilor. În anul 1987 a emigrat din țară, stabilindu-se în Statele Unite, unde și-a continuat devenirea artistică, în condiții nu întotdeauna prietenoase, și ne-având alt bagaj, decât cel al cunoștințelor și al valorilor artistice solide pe care și le-a însușit acasă. În decursul celor aproape patru decenii care au trecut de atunci și-a expus lucrările în cadrul a peste treizeci de expoziții personale, dar și a altor peste patruzeci de expoziții de grup. Lucrările ei au ajuns la publicul iubitor de artă pe simezele galeriilor din Washington, orașul în care trăia, dar au fost admirate și de către rafinatul public din New York. A expus și în numeroase alte orașe americane, precum Pittsburgh, Princeton, Newburg, Norfolk, Lebanon și altele. A avut de asemenea expoziții în Franța, în Italia, în Marea Britanie, în Spania și în Israel. Avem acum din nou ocazia de a ne întâlni cu lucrările Manuelei Holban și de a le admira într-o expoziţie sub genericul Memoria Oglinzii.Read more…
O bijuterie arhitectonică clujeană şi un distins profesor de medicină
Îmi aduc aminte că la începutul anilor 1960, într-o zi de vară clujeană, urcam cu părinții pe str. C. A. Rosetti, unde se găsea una dintre cele mai frumoase vile ale Clujului Vila Tătaru. Ce făceam noi, familia Vass, la Vila Tătaru? Mergeam să-l vizităm pe Zoltán Lázár şi pe soţia sa, Lilly, care locuiau în gazdă, în vila profesorului Coriolan Tătaru şi a familiei sale. Casa de pe str. Rosetti a adăpostit de-a lungul timpului, cunoscuți și prieteni ai familiei, politicieni, prelați, profesori universitari (printre care şi viitorul rector al Universității din Cluj, academicianul Constantin Daicoviciu, dar şi oameni cărora soarta nu le-a surâs sau au fost victime ale regimului comunist, printre care şi Zoltan Lazar, proaspăt eliberat din închisorile regimului comunist, unde fusese deținut numai pentru că în perioada interbelică fusese un industriaș înstărit. Zoltán Lázár a dat de lucru la peste 300 de oameni din Turda şi din satele din împrejurimi. Dar să ne întoarcem la vestita Vila Tătaru. Am rămas impresionat de arhitectura vilei.Read more…
Despre rezultatele războiului dintre Israel și Iran nu se pot face previziuni
În urmă cu câteva zile nici un analist politic sau expert în problemele Orientului Mijlociu nu ar fi avut curajul să facă o previziune, mai ales după ce forțele americane au bombardat cele trei instalații nucleare iraniene, Natanz, Isfahan și Fordo. A trebuit să treacă mai multe zile pentru a evalua rezultatele acțiunii. Probabil că au fost distructive pentru Teheran, deoarece foarte repede, Iranul a acceptat un armistițiu în războiul cu Israelul. Acțiunea americană a fost fără precedent. După răgazul de două săptămâni pe care președintele Donald Trump l-a dat Iranului ca să revină la masa negocierilor și care până la urmă s-a dovedit o perdea de fum, pentru a deruta dușmanul, intervenția americană a schimbat paradigma războiului. De fapt, nici nu mai știm dacă este vorba de război, deoarece acesta este reglementat: declari starea de război unui alt stat și te angajezi să respecți regulile fixate prin acordurile de la Geneva, printre care protejarea civililor. Probabil ca să evite aceste reglementări, statele nu mai declară război: nici Rusia, în Ucraina, și nici Israelul, nici în Gaza, nici în Iran. Măcar în Gaza a existat scuza că, nefiind stat, nu aveai cui să te adresezi. Rezultatele le știm; bombardamente fără limite, transformarea orașelor în ruine, uciderea civililor. Acum acest lucru s-a întâmplat și în Israel și în Iran. Desigur, în Iran au fost distruse și instalații nucleare, depozite de arme, hangare care adăpostesc avioane. Intervenția SUA a inflamat situația, dar pentru moment, a avut efectul așteptat de președintele Trump – un acord de armistițiu…Read more…
Dincolo de Muntele Hermon
Haled, medic specialist în urgențe într-un spital din Galileea, a fost multă vreme medic militar și șeful serviciului sanitar militar al unităţii unde eram concentrat ca rezervist. Ne-am împrietenit în cursul concentrărilor mele. Druz de origine, s-a născut într-o familie unde toți bărbații au fost ofițeri în armata israeliană și au luptat în diversele războaie ale țării. Druzii, o minoritate care numără peste o sută de mii de suflete au fost și sunt frații de arme ai evreilor, cu un număr impresionant de ofițeri în armata israeliană. Cu toate că guvernul de ultra-dreapta al lui Netanyahu îi consideră cetățeni de rangul doi, ei continuă să servească în armată și iau parte activă în toate domeniile vieții din Israel. În lume trăiesc un milion de druzi, dintre care șase sute de mii în Siria. După căderea regimului Assad a încolţit speranța că îndelungatul război civil va lua sfârșit, Siria va deveni un stat arab moderat și se va alătura acordurilor de pace dintre Israel și țările arabe, dar lucrurile sunt mult mai complicate. Președintele Ahmed al-Sharaa, fost jihadist, umblă îmbrăcat la costum și încearcă să dea impresia conducătorului care va crea un stat stabil. Totuşi, în luna iulie au început conflictele între milițiile druzilor și cele ale beduinilor. În loc să stăvilească măcelul din orașul druz Sweida, armata siriană, compusă de fapt din milițiile sunnite jihadiste ale lui al-Sharaa, a participat și ea la masacru și la umilirea populației locale. Druzii israelieni s-au solidarizat imediat cu frații lor din Siria și mulți au trecut granița pentru a-și ajuta conaționalii, printre care aveau și rude.Read more…
Maria Hebraea din Alexandria – o femeie savant puțin cunoscută
Alchimiștii m-au fascinat dintotdeauna. Activitatea lor, bazată pe curiozitate, determinarea lor și, nu o dată, descoperirile făcute de ei, chiar și din întâmplare, au țesut în jurul lor adevărate legende. Imaginea lor, prezentată de literatura de ficțiune sau de filme ne arată niște oameni, adesea cu păr și bărbi lungi, îmbrăcați după moda medievală sau renascentistă, în fața unui cazan mare în care fierbe ceva sau scoate fum, având alături un caiet sau un registru plin de formule, simboluri și limbi necunoscute. Și cu toții sunt bărbați. Se spune că termenul „alchimie” ar proveni din arabă, al-kimiyya, Dicționarele o definesc ca pe o formă empirică, experimentală, de cercetare și de studiere a naturii, îmbinată cu elemente de astrologie și misticism, care urmărește transformarea metalelor comune în aur, crearea unui ”elixir al vieții”, descoperirea ”pietrei filosofale”. Există și câteva diferențieri care se referă la chimia medievală, altele la o știință ocultă fundată pe principiul analogiei, cu limbaj simbolic și esoteric, la o suită de transformări utile, dar și la sublimarea realității prin artă. Au existat alchimiști bărbați, dar și femei… Chiar dacă pentru mulți alchimia este asociată mai mult cu tradițiile europene și arabe, au existat și alchimiști evrei, după cum spune Raphael Patai în cartea sa The Jewish Alchemists.Read more…
Portarul și poștașul
Sandu, portar la Spitalul de Boli Infecțioase din Cluj, era una dintre persoanele cele mai importante ale clinicii. Era decanul de vârstă al portarilor acestei instituţii, lucra acolo de peste două decenii. Era un om bine făcut, cu nasul roșu-vinețiu din cauza consumului de alcool. Nu era un secret, lui Sandu îi plăcea să bea, dar niciodată în timpul serviciului. Întotdeauna era la curent cu tot ce se întâmpla în spital. Într-o duminică diamineaţa, când am intrat în gardă, Sandu era foarte agitat: Domnule doctor, mergeți repede la Terapia Intensivă, acuma s-a internat o vrabie! – De ce vrabie vorbești, măi omule? – Un pacient cu o vrabie severă, mi-a răspuns Sandu. – Poate rabie, turbare? – Ăsta e cuvântul, mi-a dat dreptate portarul.Read more…
Eva Galambos: NETANYAHU: ”REGIMUL IRANIAN NU SE VA SCHIMBA…”
La invitația președintelui Camerei Reprezentanților din SUA, republicanul John Boehner, premierul Benjamin Netanyahu a prezentat, la 3 martie a.c. în fața Congresului american punctul de vedere israelian privind viitorul acord al SUA și al celorlalte state membre ale Consiliului deRead more…
Tot despre István Fischer, dar nu numai…
Se spune că există telepatie sau că nimic nu este întâmplător….Exact în momentul apariției în Revista Baabel a însemnărilor d-lui Daniel Lőwy ” Viața și moartea cineastului István Fischer” https://baabel.ro/2015/03/daniel-lowy-viata-si-moartea-regizorului-de-film , am căutat și găsit în Arhiva Multimedia TVR dinRead more…
CAPITALA FĂRĂ AMBASADE
Printre ”Breaking News” care ocupă un loc suveran pe ecranele televizoarelor privite în lumea întreagă, o poziție râvnită deține contenciosul iranian.Nu doar pentru că este un subiect care privește securitatea nucleară a lumii, ci și pentru că a devenit unRead more…
CE SĂ ÎMBRAC SĂ PAR MAI SUPLĂ?
În toţi anii de când fac stilism personal nu am întâlnit vreo femeie (sau bărbat!) care să îşi dorească să pară mai îndesată, mai durdulie, mai plinuţă. Întreaga populaţie feminină vrea să pară mai suplă şi mai înaltă… fără să recurgăRead more…
Amintirea familiei Deutsch din Gheorgheni, pierită in Holocaust
Mă preocupă uitarea ce se așterne peste populația evreiască din Ardealul de Nord exterminată la Auschwitz în fatidicul an 1944. Îmi vin în minte nume, familii de care nimeni nu are cum să-și aducă aminte pentru că au pierit aproape toți care i-au mai cunoscut. Și eu fac în curând 91 de ani…Aseară auzeam vorbindu-se despre cineva că are vârsta biblică de 90 de ani…Iată categoria din care fac parte !!!Read more…
UN LOC ÎN ISTORIA POLITEHNICII CLUJENE
Ieri m-am întâlnit cu o colegă de-a Mamei, care-mi ceruse ajutorul pentru a completa informaţiile dintr-o viitoare filă privitoare la Catedra de Limbi Străine într-un volum retrospectiv despre politehnica clujeană (atunci Institutul Politehnic, în prezent Universitate Tehnică). Am fost foarteRead more…
CE SE VA ÎNTÂMPLA DUPĂ VIENA?
Întrebarea pusă se referă la semnarea la Viena a acordului, ar trebui să spunem istoric, dintre Iran, cele cinci țări membre ale Consiliului de Securitate – Statele Unite, Rusia, Marea Britanie, Franța și China, state nucleare, și Germania care, teoretic,Read more…