Rob Reiner – originile şi moştenirea sa

În ultimele săptămâni, vestea morții tragice și violente a lui Rob Reiner, actor, regizor și producător de film și televiziune, și a soției sale, Michelle Singer, vestită artistă fotografă, a zguduit nu doar lumea artistică americană, ci i-a șocat chiar și pe oamenii simpli care i-au văzut filmele de-a lungul timpului. Ecoul morții lui Rob Reiner, resimțită ca o tragedie simbolică a continuității, marchează mai mult decât dispariția unui artist. Ea este privită și ca închiderea unui cerc cultural: generația de aur a umorului evreiesc american, născută din exil, transformată în spectacol și livrată Americii ca un dar ironic. Rob Reiner s-a născut în anul 1947, la New York, într-o familie de artiști. Tatăl lui era Carl Reiner, o adevărată legendă a comediei, scriitor, regizor și actor, cunoscut pentru The Dick Van Dyke Show și pentru parteneriatul cu Mel Brooks, pe care Rob îl considera principalul său mentor. Iar mama sa era actriță și cântăreață de jazz. Rob a fost cel mai mare dintre cei trei copii. Ceilalți au fost Annie Reiner, poetă, dramaturg și psihoterapeut, și Lucas Reiner, pictor, fotograf și, ocazional, actor și regizor.Read more…

Când planetele se aliniază… (Partea a treia)

Pușa emana atâta căldură şi prietenie, încât m-am simţit imediat în largul meu. A doua zi dimineaţa, cum ea era cam matinală de felul ei, când m-am sculat, micul dejun era deja pregătit cu gust, totul era pe masă, în afară de ceea trebuia servit cald, cum ar fi cafeluţa. Nu ştiam, dar am aflat foarte repede că Pușa găte foarte bine și era rapidă și eficientă în tot ce făcea. În plus, avea nişte idei cam arhaice, cum că bărbatul nu are ce căuta în bucătărie. După zeci de ani în paradisul feminist canadian, am învăţat că bărbaţii sunt doar un instrument ocazional folosit pentru procraere, dar membrii cei mai utili şi respectaţi în societate sunt, bineînţeles, femeile. Cel puţin am râs bine, am făcut ”haz de necaz” și de multe alte lucruri, doar crescusem și eu în România. Pe scurt, sejurul meu cu Pușa a început cu dreptul şi am înţeles amândoi că lucrurile între noi au potenţialul să evolueze rapid şi foarte bine. Mai era încă un lucru foarte delicat – eu eram relativ proaspăt în faza de recuperare psihică și emoţională după pierderea bruscă şi brutală a familie mele. Având o inteligenţă emoţională superioară, Pușa a reuşit să mă menţină pe linia de plutire mai bine decât o armată de psihoterapeuţi. Influenţa ei a fost extraordinară. Îmi părea rău s-o împovărez cu problemele mele, dar ea a rezolvat şi această dilemă, spunând că oricum ea considera problemele mele ca fiind și ale ei și dacă accept, ea va continua să-mi dea sprijin și în continuare. Ca urmare a acestui talent al ei, ne-am apropiat mult mai repede unul de celălalt.Read more…

Periplul american – decembrie 2025 (I)

Am pornit la un drum lung şi greu în mijlocul iernii, cu destule îndoieli privind capacitatea mea fizică de a face faţă zborurilor obositoare și transferurilor dintre terminale. În era în care telefonul mobil a devenit îndrumătorul principal în orientare mi-era pusă la îndoială atât rezistenţa spaţială cât și cea temporală. și totuşi, am hotărât că plec… Triggerul acestei escapade a fost o conferinţă ţinută de AJS (Association for Jewish Studies). De câţiva ani sunt membru al acestei organizaţii, am și candidat la un premiu. Cartea pe care am trimis-o la evaluare era Jewish Foreign Trade Officials on Trial in Gheorghiu-Dej’s Romania, 1960-1964, apărută în 2022 la editura academică Lexington, USA. Nu am fost printre câștigători și abia acum am înţeles mai bine eventualele motive. Conferinţa s-a ţinut la Washington înrte 14-16 decembrie. Am profitat de zborul transatlantic să mă întâlnesc cu câțiva prieteni. Timpul şi şansa de a face asemenea călătorii se contractă cu o viteză necunoscută şi nu pot să știu ce a mai rămas înainte. Periplul american a început cu o oprire de câteva ore la Boston, de unde am continuat zborul spre Omaha, Nebraska, apoi la Washington DC., la conferinţă, şi în cele din urmă la New York.Read more…

Relatare din adăpostul de la Ierusalim

 În adăpostul școlii erau mulți oameni din vecini – se pare că blocurile lor, mai vechi, nu au adăposturi proprii.  Dar au venit și mulți copii, o parte chiar mascați.  Săracii de ei, balul mascat de Purim le fusese promis chiar pentru astăzi!  Au venit și câteva învățătoare, au pus muzică, au împărțit dulciuri…  Dar nu cred că printre copii a fost vreunul care să-și închipuie că aceasta este o petrecere adevărată.Read more…

Centenarul Technionului la Hadar HaCarmel, Haifa

În inima cartierului Hadar HaCarmel se ridică o clădire de piatră care spune povestea începuturilor învățământului tehnologic din Țara Israelului. Acum doi ani Technionul a marcat 100 de ani de la începerea cursurilor în această instituție. Primele lecții au avut loc în decembrie 1924, chiar în această clădire istorică — un prilej excelent de a reveni asupra poveștii sale. Technionul a fost prima instituție universitară din Țara Israelului. Povestea lui începe în anul 1907, când dr. Paul Nathan, fondatorul organizației germane Hilfsverein der deutschen Juden (Societatea de ajutorare a evreilor din Germania sau „Ezra”), inspirat de idealurile sioniste, a decis să înființeze în Țara Israelului o instituție de învățământ superior dedicată profesiilor tehnologice. În 1908, după o vizită în țară, el a ajuns la concluzia că locul cel mai potrivit pentru noua instituție este Haifa. Inițial ea a fost numită Technikum. În paralel s-a decis înființarea unui liceu care să-i pregătească pe viitorii studenți — actuala Școală Reali din Haifa. În 1912, după strângerea fondurilor și achiziționarea terenului necesar, a avut loc ceremonia de punere a pietrei de temelie a clădirii. Proiectarea edificiului a fost încredințată arhitectului evreu-german Alexander Baerwald.Read more…

Confesiuni pe timp de război. Martie 2026

Am emigrat în Israel acum patruzeci de ani. Din primele zile am înțeles că această țară binecuvântată de D-zeu este un cuib amenințat permanent de războaie, măcinat de contraste, o rană dureroasă, cronică. La început mi-a fost foarte greu să-mi înțeleg destinul, să simt că aparțin acestei lumi atât de fascinante pe de o parte, dar în multe privințe atât de diferite și de turbulente. Și totuși, încetul cu încetul, după ce m-am apropiat de locurile ei legendare, de oamenii ei harnici, plini de viață și de căldură. Ei își spun țabar, ca fructul de cactus, țepos pe dinafară, dar dulce în interior, dar mie îmi place să-i numesc „oameni dintr-o bucată”. După ce mi-am crescut rădăcini noi, paralele cu cele românești care m-au definit ca om și cărora le-am rămas profund credincioasă, după aproximativ doi ani de acumulări complexe, am început să mă simt devotată acestei țări și să-i înțeleg valorile, chiar dacă adesea contrastele ideologice mă tulburau și mă nedumereau. Mi-a luat timp să înțeleg acest amestec de culturi și mentalități care se împletesc formând o națiune nouă, tânără, plină de vigoare și de încredere în propriile forțe și calități, dornică să EXISTE și să ofere un viitor sigur următoarelor generații. Ne-am educat cei doi copii în spirit românesc, dar în același timp în spiritul patriotismului și devotamentului față de Israel și israelieni. În ciuda îngrijorării inerente, amândoi au efectuat serviciul militar, fiul ca și comandant de tanc, iar fiica noastră la geniști. Noi, ca părinți, i-am sprijinit și i-am încurajat. În 1991, când băiatul avea nouă ani și fetița opt, în timpul Războiului din Golf, Irakul lui Saddam Hussein a atacat Israelul timp de două luni cu rachete care se presupunea că ar putea avea încărcătură chimică…Read more…

Café Israel – pe drumul dintre Bat Galim și Beirut

La Haifa, la marginea orașului de jos, la colțul străzilor Hativat Golani (Drumul Nazaretului) și Kibbutz Galuyot (fosta stradă Irak), se ridică o clădire de piatră din anii ’30, care la prima vedere nu are nimic deosebit. Dar dincolo de fațada ei se ascunde o poveste urbană bogată — despre cafea, transport și întâlnirea dintre lumi. La parter a funcționat ani de zile Café Israel, un local animat care atrăgea imigranți, turiști și trecători obișnuiți. Clădirea, cu trei etaje, proiectată în stil internațional de arhitectul Moshe Gerstel, se află pe un teren îngust, de colț. Parterul era destinat comerțului, iar etajele superioare locuințelor sau birourilor — un tip caracteristic pentru țesutul urban al orașului de jos în perioada mandatului britanic.Read more…

„N-a dansat decât o vară”

De fapt, ar fi trebuit să modific titlul articolului care face trimitere la faimosului film din anii 1950, sub forma: „N-au dansat decât o vară”, referire la imaginea care, printre multe altele, a devenit virală: dansul noilor miniștri maghiari, după ce au fost confirmați de parlamentul nou ales de la Budapesta. Dacă la anunțarea rezultatelor alegerilor din 12 aprilie, malul Dunării de lângă Parlament și străzile adiacente erau pline de entuziaști, bucuroși de căderea, după 16 ani, a regimului Orbán, nimic nu se poate compara cu dimensiunea sărbătoririi instaurării noului guvern, a noului parlament și cu alegerea ca premier a carismaticului Péter Magyar, principalul făuritor al acestei victorii, a doua schimbare de regim, după 1990, cum au considerat mulți oameni politici din Ungaria, analiști sau chiar o parte a populației. Partidul Tisza a simțit cât de plăcut este sentimentul victoriei, să vezi că o mare parte a țării te susține, dar, după ce te trezești din euforia momentului, nu trebuie să uiți că acești entuziaști ți-au dat un cec în alb și așteaptă de la tine să schimbi lucrurile, făcute în decurs de 16 ani care au ciuntit toate principiile unui stat democratic, au știrbit prestigiul țării și aproape că au scos Ungaria de pe parcursul european, orientând-o nu spre apus, ci spre răsărit.Read more…

1 Iunie – Ziua Copilului

Astăzi este Ziua Copilului, a copiilor noștri, indiferent de vârstă și pentru unii de vârsta mea, a copiilor copiilor noștri. E ziua pe care, în copilărie, toți o așteptam cu nerăbdare și cu mare curiozitate, ca să vedem ce cadou vom primi, cu ce ne vom lăuda la grădiniță, la școală sau la liceu, cum vom împărți între noi dulciurile și vom depăna povești care mai de care mai pline de fantezie. La grădiniță, educatoarea și doamna Schechter, directoarea, ne așteptau la ușă cu o cutie mare de ciocolate „Pitic” și fiecare primeam câte una, iar subsemnatul cerea două, pentru că pe una din ele o ofeream dragului meu bunic matern care mă conducea până acolo. Vedeam râsul și bucuria pe fețele tuturor, gălăgia era omniprezentă. Lipsa de griji a copiilor eclipsa problemele celor maturi, pentru un timp acestea se estompau și ochii adulților străluceau la amintirea propriei lor copilării, a părinților lor și a bunicilor. Cât de greu îmi venea să accept ideea că bunicul și bunica au fost cândva de vârsta mea, s-au jucat în parc, s-au murdărit, că nu au fost totdeauna bătrâni și blajini, așa cum i-am cunoscut eu. De fapt, cred că majoritatea adulților mai păstrează undeva, într-un unghi ascuns al memoriei, un sipet secret – o parte a copilului de altădatăRead more…

Un stat evreu puternic nu este pe placul lumii

Absența Israelului la redactarea și semnarea Memorandumului de înțelegere americano-iranian și la negocierile de pace începute în Elveția a fost, după multe aprecieri, un moment nefiresc, ținând cont de participarea Israelului și contribuția sa la desfășurarea și rezultatele războiului. Șocantă a fost și dispariția a două din cele trei motive pentru care s-a lansat războiul cu Iranul, vitale pentru securitatea lumii și pentru supraviețuirea și securitatea Israelului: programul de rachete balistice și spronsorizarea de către Iran a organizațiilor teroriste Hezbollah, Hamas și Huthi. Mai mult, Iranul nu numai că nu renunță la finanțarea lor, dar consideră drept condiție pentru negocierile de pace retragerea armatei israeliene din sudul Libanului unde sunt concentrate forțele Hezbollah. Se pare că Washingtonul a uitat că fără participrea Israelului la război nu s-ar fi ajuns nici la semnarea Memorandumului, nici la negocierile de pace. Dimpotrivă, atât președintele Trump cât și vicepreședintele Vance acuză Israelul de lipsă de recunoștință și că pune piedici în calea procesului de pace. Ce se află în spatele acestor poziții?Read more…

JOI. UN AN. IULIE (II)

Peter Rosenthal a mai publicat sporadic în revista Baabel, cel mai recent fiind romanul autobiografic În capcana timpului, apărut în foileton în 2022.  Peter este „medicul-condeier” prin excelență.  Și când a primit un post, o dată pe săptămână, în zilele de joi, la o clinică de psihiatrie în celălalt capăt al orașului Köln, i-a venit o idee: să consemneze, timp de un an, întâmplările mărunte din zilele de joi, scenele inedite la care a fost martor, impresiile, ideile, stările de spirit…  Așa s-a născut culegerea de proză scurtă intitulată Donnerstags [Joi], apărută în decembrie 2025 la editura Parasitenpresse. 20 iulie   Halt das Herz an (Oprește-ți inima). Din biroul Europcar se aude muzică.  Crainicul anunță un șlagăr de succes: Halt das Herz an.  Așteptând sfârșitul formalităților pentru închirierea mașinii, nu am încotro, trebuie să suport gălăgia și mă gândesc: Oprește-ți limba!! Dar știu că în curând vom fi pe autostrada A1, în direcția nord, și atunci uităm de toate.  Cu câteva săptămâni înainte, toți m-au întrebat de ce nu plecăm spre sud și acuma eu mă mir de ce ei merg spre sud, cu toate că acolo sunt 40 de grade. Contează numai schimbarea peisajului, altfel, cu neștiința omului de rând, te lași dus la întâmplare, de la sud la nord sau de la est la vest, de cu totul alte motive decât de simplul chef de a călători sau de curiozitatea de a vedea țări străine. Doar totul a fost deja descoperit. Read more…

O poveste cu gust

Oricine se plimbă prin Coney Island, indiferent de anotimp, este imposibil privirea să nu îi fie atrasă de un restaurant fast-food unde tot timpul e coadă. Eate „Nathan’s Famous”, cel mai cunoscut stand de hotdog din lume, deschis în anul 1916. A fost fondat de imigrantul polonez Nathan Handwerker și de soția sa, Ida, cu un împrumut de doar 300 de dolari. Cu timpul, restaurantul a devenit un simbol absolut al culturii americane și al amuzamentului din New York. Cine era Nathan Handwerker și de unde i-a venit asemenea idee genială? Nu provenea dintr-o familie cu stare și nu urmase vreo școală prestigioasă de business ori vreun institut culinar de renume. S-a născut în 14 iunie 1892 în Galiția, o regiune istorică extrem de săracă din Polonia aflată în acel moment sub ocupația Imperiului Austro-Ungar. Nathan era al treilea din cei 13 copii ai unui cizmar sărac. Sărăcia era atât de cruntă încât uneori băiatul trebuia să cerșească pentru mâncare. La 11 ani s-a angajat ca ucenic într-o brutărie dintr-un sat vecin. Nopți la rând frământ aluatul și dimineața livra pâinea. Locuia chiar în magazin. Acolo a înțeles pentru prima dată valoarea muncii grele și a mâncării bune. Pentru a scăpa de bandele violente și de recrutarea forțată în armată, a părăsit Polonia la 18 ani. A călătorit prin Germania până în Belgia, unde a muncit șase luni la Anvers ca cizmar stradal. Avea un set minim de unelte portabile – un scăunel, o capră de cizmărie, ace, ață groasă, un ciocan și bucăți de piele pentru petice și pingele. Repara pe loc încălțările celor care aveau nevoie urgentă. Clientii lui erau, desigur, tot oameni nevoiași care rar își puteau cumpăra pantofi sau ghete noi. Nu era o muncă ușoară, dar a făcut-o pentru a strânge bani pentru un bilet de vapor. În primăvara anului 1912, Nathan s-a îmbarcat spre New York doar cu hainele de pe el și cu 28 de dolari în buzunar.Read more…

Termeni şi condiţii (II). De la 0-7, la 5-2!

Într-un articol anterior întitulat “Termeni şi condiţii. Cum m-a costat 280 de Euro un serviciu unic de 1,95” relatam pe îndelete cum am fost “jecmănită” timp de 7 luni (din dec. 2025, până în iulie2026) de către entitatea „celmaibunpdf” care, profitând de neatenţia mea, dar şi de ghinionul meu, mi-a descărcat lunar de pe card câte 39,95 de Euro, în contul unei plăţi unice de 1,95 (contravaloarea lipirii a două documente pdf). În urma păţaniei, mai exact retragerea a circa 240 de Euro de pe un card de rezervă pe care, din fericire, nu aveam mai mulţi bani, am tras învăţămintele următoare: verifică-ţi periodic soldul de pe card, accesează-ţi mai des adresa de e-mail secundară, inclusiv SPAM, şi citeşte cu atenţie „termenii şi condiţiile”, oricât de mici ar fi caracterele cu care sunt scrise şi oriunde s-ar afla. În cazul de faţă, se aflau pe o dovadă de plată trimisă pe e-mail care a intrat direct în SPAM. Deci, după ce mi-am pus cenuşă în cap şi am scris un articol care atrăgea atenţia asupra acestor elemente, m-am liniştit şi era cât p-aci să mă împac cu ideea că am fost bună de plată. Punct. Numai că, recapitulând starea de fapt, am observat câteva nereguli… În consecinţă, am decis să încep acţiunea de recuperare a banilor. Nu m-am adresat vreunei case de avocatură, ci noului meu companion polivalent, AI – asistent digital în probleme de redactare şi autor ocazional la Baabel –, sperând că îşi va dovedi competenţa şi în acest domeniu. Aşa s-a alcătuit formaţia de dublu AJ & AI şi a început meciul (ca să nu spun bătălia) cu echipa numeroasă a firmei „celmaibunpdf”, care evolua sub numele Customer Care.Read more…

Avantaje și greșeli ale inteligenței artificiale (IA) în medicină

În ultimii ani, IA pătrunde tot mai mult în medicină. Dar nu totul este „roz”, așa cum încearcă să ne convingă companiile care vând aparate și programe medicale înzestrate cu IA. Ilustrația de mai sus prezintă un „braț” chirurgical al robotului Da Vinci cu care se operează cancere de prostată, colon, ginecologice etc. Avantajul principal al sistemului este precizia. FDA (Food and Drug Administration), instanța care aprobă folosirea medicamentelor și echipamentului medical nou în SUA (recunoscută și în alte țări, inclusiv Israel) a publicat în mai 2025 lista de aparate medicale care folosesc algoritmii IA. (1) Ea cuprinde echipamente medicale cu software (logiciale) introduse în aproape toate specialitățile medicale ale spitalelor cu profil general. Și Israel contribuie la dezvoltarea sistemelor IA în medicină. Un mare avantaj al IA este în radiologie, la depistarea unor patologii, de exemplu cancere, pe care medicul nu le observă ori pentru că sunt prea mici, ori pentru că îi lipsesc cunoștințele necesare pentru a pune diagnosticul corect.Read more…