Cedrii Libanului

Jul 10, 2025By

Dacă răsfoim Biblia, observăm că cedrii Libanului sunt amintiți de nenumărate ori.  Ei apar ca material de construcție foarte apreciat, folosit în palatul regelui David și în Templul lui Solomon: Solomon a trimis să spună lui Hiram, împăratul Tirului: “Fă-mi și mie cum ai făcut tatălui meu, David, căruia i-ai trimis cedri, ca să-și zidească o casă de locuit. (2Cron. 2:3).  Cedrii sunt atât de prezenți în conștiința colectivă, încât ei apar și ca un simbol în limbajul poetic, de exemplu în psalmi: Glasul Domnului sfărâmă cedrii; Domnul sfărâmă cedrii Libanului (Ps. 29:5).  Totuși, din punctul de vedere al Bibliei, cedrii erau „marfă de import”, relativ rară, cum se explică această prezență? Contrar imaginii pe care poate ne-am format-o, Semiluna Fertilă este în mare parte o zonă semiaridă sau aridă, unde pădurile sunt o raritate și lemnul a fost dintotdeauna greu de obținut.  (Pădurile pe care le cunoaștem astăzi în Israel sunt în mare parte plantate artificial.)  Copacii care cresc aici sunt în general de dimensiuni mici.  Palmierii, chiar dacă sunt înalți, au un lemn de calitate proastă, care se rupe ușor.  Pentru construcții se pot folosi pinii și chiparoșii, dar lemnul de cedru este fără doar și poate cel mai bun.  Și cum cedrii sunt arbori falnici, lemnul este numai bun pentru construcții monumentale și pentru corăbii.  Dar ei cresc numai în munți, de la vreo 1000 m în sus, și singurii munți înalți din întreaga regiune sunt Munții Libanului, care ajung la peste 3000 m. Așadar cedrii erau o resursă de importanță capitală pentru întreg Orientul Antic și ei au avut o influență covârșitoare asupra dezvoltării Libanului.Read more…

Jul 10, 2025 12 comments

Agonia politicianului și soția lui Lot

Aug 3, 2025By

Nu sunt un om religios . Nu am fost niciodată și nici nu cred că voi deveni în viitorul apropiat. Dar există o pericopă cu care mă identific: Pericopa Vayera Acolo este relatată povestea Sodomei. Sodoma a fost un oraș biblic ai cărui locuitori au căzut in păcat. Textul biblic nu ne spune ce fel de păcate făptuiau, dar gama e așa de largă încât fiecare își poate construi propria narațiune. Și atunci Dumnezeu îşi propune să distrugă orașul în care se cuibărise păcatul.  Patriarhul Abraham însă fiind un om milos se împotriveşte pedepsei colective şi  îi cere lui Dumnezeu să le mai acorde o șansă. Şi  Dumnezeu îi spune: Găsește-mi, te rog, 10 oameni drepți și voi cruța orașul.  Dar în Sodoma nu există 10 oameni drepţi. Există doar unul singur, pe nume Lot. Si atunci Dumnezeu îl avertizează pe el şi pe soția sa să părăsească orașul, prevenindu-i să nu privească în urmă. Soţia soția lui Lot nesocotește această poruncă şi priveşte către orașul distrus, motiv pentru care este transformată într-un stâlp de sare. Există multe interpretări ale acestei pedeapse divină. Eu vreau să consemnez aici doar una dintre ele. Cea care spune că soția lui Lot a fost pedepsită pentru că este indecent să privești suferința altora.  Chiar dacă sunt ticăloși. Zilele acestea un om politic din România este pe moarte şi internetul se umple de chiote de bucurie.Read more…

Aug 3, 2025 8 comments

Paris 13

Aug 21, 2025By

Nu e după cum vrea omul, ci după cum vrea Domnul! Am ajuns să reconfirm adevărul acestui crâmpei de filosofie a vieții. Am petrecut patru săptămâni de vacanță în Franța: una la Paris și trei la Dinan, în Bretania. La Paris ghidul nostru a fost unul din nepoți… Eram doi bunici fără griji, fără stres. La Vie en Rose, vorba cântecului, iar eu eram din nou îndrăgostită de Paris. Dar Vine o zi, vorba unui cântec de pe meleagurile noastre, 19 iulie 2025, când ne propunem să vizităm, fără ghid, celebrul cimitir Père-Lachaise. Am promis să ne descurcăm, aveam telefoane mobile unde țineam toată știința de pe Pământ, de la origini până în prezent, și ceva chiar din viitor. Harta tipărită pe hârtie și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul! Am luat metroul, linia 6. Fiind sâmbătă, nu era aglomerat. A fost o încântare să admirăm zone întinse din Paris, traversate de metrou pe distanțe generoase și la suprafață, nu numai în subteran, ca la București. Vagoanele sunt noi, moderne, nu ca cele pe care le știam și care acum se văd prin muzee. La trecerea spre linia 2, unde doream să ajungem, drumul era labirintic și plin de călători, fiecare cu treburile lui. Am găsit o garnitură de metrou chiar în stația liniei 2 și, printr-un salt tineresc, am pășit în vagon. Îmi voi aminti mereu acel salt! Am găsit două locuri libere alăturate și mi-am strâns în mână gentuța unde aveam biletele de metrou, cartea de identitate, un portofel mic pentru mărunțiș și… și… Telefonul! Read more…

Aug 21, 2025 9 comments

Ar fi împlinit 102 ani… Câteva amintiri personale despre Mirjam Bercovici

Sep 18, 2025By

Acum trei luni, când s-a stins din viaţă, s-a vorbit şi scris atât de frumos despre Mirjam Bercovici. Dar aproape toţi menţionau că a trăit 102 ani. Numai că în aceste trei luni care au despărţit-o din iunie până în septembrie de aniversarea a 102 ani i-am simţit deja lipsa. Şi mai ales acum când, ca în fiecare an, i-aş fi urat „Sănătate!” – nu „La mulţi ani!”, pentru că zicea că e absurd ca la vârsta ei să i se mai ureze să trăiască mulţi ani. Nu voi scrie aici despre activitatea ei profesională şi literară – sau voi scrie indirect de fapt –, căci vreau să mă axez pe Mirjam aşa cum a fost şi rămâne ea pentru mine şi ai mei, mai cu seamă într-o perioadă crucială a vieţii noastre. Mirjam a îmbrăţişat întreaga noastră familie cu dragoste, grijă, cu sfaturi competente când a fost cazul şi i s-au cerut (au fost multe situaţii când medicul Mirjam Bercovici a avut intervenţii salutare în ceea ce priveşte sănătatea noastră). Simbolic, aş spune că ne-a cuprins pe toţi în braţe şi prin faptul că nepoata mea, fiica celui prin care suntem înrudite, s-a născut de ziua ei, iar Mirjam s-a stins din viaţă de ziua celei pe care şi ea o iubea atât de mult, verişoara mea. Cum ne înrudim noi? Ada, fiica ei, s-a căsătorit cu Simi, vărul meu. Mirjam a avut parte de cea mai mare nenorocire posibilă pentru o mamă: şi-a pierdut fiica în floarea vârstei, lăsându-l pe Emanuel orfan de mamă şi pe vărul meu Simi Ulubeanu, văduv cu un copil mic.Read more…

Sep 18, 2025 10 comments

Ce ar fi fost dacă…? (1)

Oct 1, 2025By

Cred că poporul evreu este singurul din istorie care a dăinuit timp de peste 18 secole (de la înăbușirea Revoltei lui Bar Kochba în 136 e.n. până la întemeierea Statului Israel în 1948) fără o țară proprie, reușind totuși să-și păstreze identitatea și continuitatea.  Peste tot evreii au fost o minoritate uneori tolerată, alteori expulzată și aproape întotdeauna expusă discriminării și antisemitismului.  Asta nu înseamnă că în timpul acestor 18 secole nu au fost unele încercări de a crea dacă nu un stat independent, cel puțin o entitate autonomă, unde evreii să se guverneze singuri și să trăiască după propriile lor legi și obiceiuri.  Cine știe, poate dacă una din aceste încercări ar fi reușit cu adevărat, astăzi lumea ar fi arătat altfel… Una din primele a început prin 1630 în Surinam, în America de Sud: un grup de evrei portughezi fugiți de Inchiziție s-au stabilit pe un pământ virgin și au încercat să se gospodărească singuri.  Mai târziu teritoriul a fost ocupat de englezi, apoi de olandezi, dar evreii au primit drepturi depline, civile și religioase, și au prosperat, mai ales din cultivarea trestiei de zahăr.  Pe plantații lucrau sclavi negri care au adoptat și ei multe obiceiuri evreiești.  Capitala coloniei era Jodensavanne (Savana Evreiască), zisă și „Ierusalimul de pe malul râului”.  a apogeu, evreii au ajuns la 50% din populația albă a coloniei, dar treptat procentul lor a scăzut și ei au redevenit o minoritate, iar colonia a fost guvernată după legile olandeze.  Un stat independent nu a fost, dar poate un „proto-stat” care a dăinuit cam un secol.Read more…

Oct 1, 2025 4 comments

Sabina Spielrein și „metoda periculoasă”

Oct 23, 2025By

Sabina Nikolayevna Spielrein (1885 – 1942) s-a născut la Rostov pe Don, în Rusia, într-o familie evreiască înstărită (2). Încă din școală era foarte talentată în materiile științifice, dar și la muzică și limbi străine, vorbea rusa, germana și franceza; în casa lor se vorbea și engleza. Sabina a primit și lecții de canto și de pian. Deși cei cinci copii au primit o educație aleasă, în casa lor  atmosfera era tensionată, părinții se certau și copiii erau bătuți. Încă din copilărie Sabina a suferit de obsesii. Unii istorici cred că a fost abuzată sexual în familie. Cu timpul, tulburările ei emoționale s-au intensificat. Când sora ei iubită a murit de febră tifoidă, ea a suferit un șoc sufletesc manifestat prin accese isterice, ticuri și explozii necontrolate de plâns și de râs. În loc să studieze să medicina, cum și-ar fi dorit, în 1904 a fost internată la faimosul spital psihiatric Burghölzli din Elveția, fiind tratată de Dr. Carl Jung, unul dintre primii care aplicau cu succes tehnicile psihanalitice ale lui Freud. El a încurajat-o să-și exprime liber emoțiile reprimate până atunci și să le retrăiască cu ajutorul hipnozei sau al sugestiei. (3) Așa a ieșit la iveală că tatăl ei o bătea și aceste bătăi îi provocau fantezii masochiste. După vindecare, a fost admisă la facultatea de medicină. Din pacientă, Sabina a devenit asistenta lui Jung, ajutându-l în experimentele sale, de exemplu testul de asociere liberă, din care Jung deducea gândurile inconștiente, starea emoțională, personalitatea și starea cognitivă a persoanei, reflectate mai ales în momentele de ezitare.Read more…

Oct 23, 2025 59 comments

Terra cognita (incomplet, după cum se va vedea)

Nov 13, 2025By

La întrebarea: „Cunoști acest petec de țară?” răspunsul meu este: „Îl cunosc, dar nu aprofundat”, cu toate că în ultimii 23 ani l-am vizitat de zeci de ori, cunosc acolo o mulțime de lume, am fost în colțuri îndepărtate, locuite și nelocuite și – on top of everything – vorbesc perfect limba locului. Am și scris nu o dată despre acele locuri. Da, este Republica Moldova, doar că eu mă încăpățânez s-o numesc Basarabia. Dar s-o luăm de la început. La Galați nu am fost niciodată. Știam că e pe Dunăre, că are (adică avea!) un imens combinat siderurgic și… cam atât. Dar spre sfârșitul anilor 1990 (de unde puteam eu să știu?!) la Galați a luat ființă o facultate de medicină ca parte integrantă a Universității ”Dunărea de Jos”. Corpul profesoral pare să fie nu numai pus la punct din punct de vedere al învățământului modern, dar în urmă cu an a inițiat un congres de anestezie și terapie intensivă, iar anul acesta, la cea de a doua ediție, am participat ca lector. Deci, am plecat cu avionul la București, apoi cu mașina la Galați și am petrecut patru zile pline pe malul Dunării. Dar asta a fost doar primul popas, pentru că ”spionii” au dat de veste celor de dincolo de Prut, iar ei au decis să profite de ocazie (pe mine nu prea m-au întrebat!) și, a doua zi după terminarea congresului, la ora 11.30, o mașină cu șofer m-a luat de la hotel direct la Chișinău, 235 kilometri. Read more…

Nov 13, 2025 10 comments