Bernard Politzer. O tinerețe în România

Pe urmele lui Francis Dov Por (1927, Timișoara – 2014, Ierusalim), zoolog, hidrobiolog și biogeograf israelian, uimită de întorsăturile nefaste din biografia lui, am fost tentată să-i citesc amintirile publicate sub pseudonimul Bernard Politzer, numele strămoşilor lui. Este o lectură captivantă despre anii 1940-1960 în România, despre idealismele fatale care au frământat aceşti ani, despre entuziasme şi decepții, despre oameni si neoameni şi, în pagini de antologie de literatură memorialistică, despre infernul penitenciar în regimul comunist.Read more…

Întâlnire cu prima iubire a Mamei

De puţine ori am mai emoţionantă decât în toamna lui 1996, în Israel, când îl aşteptam – în locuinţa unor foarte buni prieteni din Ramat Gan – pe cel de care Mama fusese îndrăgostită la vârsta de 13 ani. Povestea lor de iubire am aflat-o din relatările Mamei şi mi se părea atât de nedrept modul în care se întrerupsese încât îmi propusesem să forţez un epilog, fie el şi după 51 de ani.Read more…

Personaje principale în garderoba de la 9-la-5

În momentul în care începe un nou sezon – așa cum se întâmpla zilele astea – , disciplina şi perseverenta cu care am ținut „rezoluțiile” stilistice de la început de an devin mai dificil de strunit. Intervine soarele care ne momește la o pauza de prânz prelungita, pofta de shopping pentru culori vii şi imprimeuri primăvăratice, dorința de a ieși din pantaloni, cizme şi paltoane dar pe care le înlocuim cu… ce anume?Read more…

Adevărata scăpare din mormânt

Varşovia nu e un oraş turistic. Războiul a distrus tot, totul a fost refăcut în stil comunist, şi nimic nu te impresionează ca vizitator. Iar cei peste 400 kilometri spre Cracovia, parcurşi pe o şosea de mult depăşită de traficul extrem de intens, nu spun nimic şi nu arată nimic. Nu ai ce vedea pe drum, chiar dacă afară e soare şi cald, dar mai ales când cerul e negru şi ploaia nu conteneşte. Dar Cracovia, ei bine, Cracovia e cu totul altceva…Read more…

Societatea civilă a oprit ascensiunea lui Marian Munteanu

În sfârșit, o veste bună, aș putea să spun chiar foartă bună în viața publică românească și care ne dă speranțe că nu este totul pierdut pentru democrație. Presiunile exercitate de societatea civilă l-au determinat pe Marian Munteanu să se retragă din cursa pentru Primăria capitalei. Poate că Munteanu a dat crezare spuselor celor doi lideri ai PNL- Alina Gorghiu și Vasile Blaga- care au afirmat despre el că este ”alegerea perfectă” și se și vedea primarul capitalei, se și gândea la revenirea după două decenii în viața politică. Poate a crezut că lumea are o memorie scurtă, că uită opiniile lui despre Zelea Codreanu sau că – și aici nu a fost vina lui, dezbaterile vehemente din aceste luni legate de legea 217 care are caracter antilegionar puteau să-i dea speranțeRead more…

Lagărul de concentrare Walldorf

Într-un volumaş mic de 70 de pagini, cu titlul KZ AUßENLAG WALLDORF, având ca autor pe Klara Strompf, apărut în editura Hartung – Gorre din Konstanz, Germania, în prima ediţie în 2009 şi în a doua ediţie corectată în 2015 , în seria Shoa, la 70 de ani după sfârşitul celui de al doilea război mondial, autoarea relatează într-un mod alert şi sfâşietor totodată despre soarta unui mare număr de femei evreice din Ungaria în 1944.Voi încerca să rezum în cele ce urmează această, acum poveste / mai bine zis istorie: În august 1944 circa 1700 femei, evreice din Ungaria, după o selecţie riguroasă făcută la Auschwitz, au ajuns la Walldorf, un lagăr exterior al celui din Natzweiler – Struthof din Alsacia. Read more…

„Duminica aceia” – memoria grafică a pogromului de la Iaşi

„Duminica aceia” este titlul unui album apărut în anul 1945, cuprinzând imagini create de artistul Sol. Omovici despre Pogromul de la Iaşi. Din păcate informaţiile privind identitatea artistului sunt extrem de lacunare. Principala dovada a existentei sale o constituie însăşi creaţia sa artistică, unică în felul ei. Albumul este prefaţat de prof. univ. Iorgu Iordan, introducerea poartă semnătura Congresului Mondial Evreiesc, Secţiunea din România. În ambele texte se menţionează că Sol. Omovici a fost un supravieţuitor al Trenului Morţii.Read more…

Mihai Eisikovits şi-a lansat cea de a doua carte

Luni, 4 iulie 2016, în sala de conferinţe a Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” din Baia Mare a avut loc lansarea cărţii Vieţi Frânte, cel de al doilea volum publicat de Mihai Eisikovits, colegul nostru baabelian. A fost un eveniment deosebit, pe care l-am aşteptat cu mare emoţie, pentru că îmi doream foarte mult ca lansarea să fie încununarea cuvenită a procesului de creaţie la care – într-o oarecare măsură – am fost părtaşă şi eu. Prima surpriză plăcută a fost aspectul cărţii, tipărită la editura Gutinul din Baia MareRead more…

Moses Mendelssohn în viziunea critică a unor iudaişti evrei din România

Anul acesta se împlinesc 230 de ani de la dispariţia fizică a lui Moses Mendelssohn (1729-1786), însă numele şi opera lui trăiesc şi astăzi, fiind considerat primul evreu modern notabil. În România numele lui începe să fie cunoscut în secolul al XIX-lea. În anul 1880 Lazăr Şăineanu publică o primă broşură pe care o intitulează „Moisi Mendelsohn viaţa şi activitatea sa. Studiu biografic”. Deşi ca întindere studiul se reduce la o broşură, din punctul de vedere al conţinutului se bazează pe o profundă cunoaştere a operei lui Moses Mendelssohn şi a bibliografiei de referinţă despre el.Read more…

File din romanul vieţii mele – ultima parte

Am venit în Israel în 20 septembrie, o zi după Yom Kippur 1972. La București ploua și era frig, ceea ce pentru noi era un avantaj – puteam să purtăm mai multe haine pe noi. Cantitatea de bagaje de mână era limitată și cine știe când vom primi restul lucrurilor. Am ajuns seara. Când s-a deschis ușa avionului a fost ca și cum am fi intrat într-o baie de aburi, căldura și umezeala erau copleșitoare. La aeroport ne aștepta tata (mama murise cu șase luni înainte) și sora lui Rubin, Anuța. Ce bucurie să fim din nou împreună! La început am stat la centrul de absorbție din Michmoret. Aveam acolo casă, masă și cursuri de limba ebraică.Read more…

Cartofi franţuzeşti şi … “ca în Franţa”

La noi în casă cartofii franţuzeşti (niciodată nu am ştiut de ce s-o fi numind aşa în româneşte o mâncare simplă căreia ardelenii maghiari îi spun : rakott krumpli, ceea ce s-ar traduce prin cartofi clădiţi straturi) sunt la mare preţ. E o reţetă simplă şi foarte gustoasă pe care o poţi varia după gust.Această mâncare simplă, care nu are cum să nu-ţi reuşească, nu prea are haz fără smântână, or în anii „epocii de aur” smântâna lipsea cu desăvârşire.Salvarea a venit de la o prietenă revenită din Franţa…Read more…