Cu ani în urmă, când nepoții erau mai mici, am petrecut câteva zile de vară la țărmul Mării Adriatice, aproape de Veneția, în localitatea Caorle. Aveam obiceiul să ieșim la plajă dimineața devreme, pentru a proteja pielea sensibilă a copiilor, încercând o adaptare treptată la razele soarelui, fie ele ultraviolete sau calorice, pentru o bronzare treptată, confortabilă. În prima zi de plajă am trecut de pe strada principală spre mare pe o alee asfaltată, pentru că unul din copii era încă în cărucior. Pe plajă, zeci de metri în stânga și în dreapta, nu era nimeni. Îmi amintesc că locul unde ne-am oprit – cu cățel, cu purcel – era lângă o construcție din lemn, un fel de ponton care intra binișor în larg și nepoții puteau merge pe el în plimbare sau chiar în mică alergare, închipuindu-se pe mare și privind valurile de sus. După nu mult timp și-a făcut apariția un domn de 60-70 de ani împingând un cărucior specific persoanelor cu dizabilități. Își aducea, probabil, soția la malul mării. Doamna purta costum întreg de baie, dar și o bluză subțire, de culoare deschisă, mai lunguță, care-i acoperea un corp frumos încă, dar contorsionat de o pareză nemiloasă, așa cum sunt toate parezele. Read more…

Scutul fiecărei națiuni este suveranitatea. Scutul fiecărui individ sunt drepturile individuale ale omului, garantate de o constituție democratică. Libertatea personală a oricărui cetățean este garantată de banii săi cash. Toate cele trei elemente înșirate mai sus: suveranitatea, drepturile individuale și libertatea personală se află actualmente sub atac. Fără ele, fiecare din noi se află în plop. Și plopul în aer. Papagalii noilor narative globaliste îi tot dau înainte cu egalitatea de șanse și cu respectarea diversității. Atunci cum rămâne cu digitalizarea forțată, cu implementarea cu tot dinadinsul a inteligenței artificiale și a monedei digitale? Cetățenii în etate, marginalii, săracii, imigranții, bolnavii cronici, persoanele cu dizabilități reprezintă în medie cel puțin 30% din populațiile societăților dezvoltate. Cum vor avea acces la noile cuceriri tehnologice și informatice aceste categorii de cetățeni dezavantajați fără voia lor? Cum se aplică corectitudinea politică atât de mult trâmbițată față de minimum 30% din cetățeni? Acești năpăstuiți ai sorții sunt lăsați din start în afara oricărei șanse de dezvoltare personală și acces la noile realizări tehnologic-administrative ale noii rutine cotidiene. Read more…

Primele cercetări științifice și progresul în tratamente au fost încurajate de marile pandemii și epidemii din Europa. În schimb, progresele în chirurgie și anestezie datorează foarte mult războaielor. Printre pionierii anesteziei ca profesie de sine stătătoare au fost Joseph Priestley, Crawford Long, Horace Wells, William T. G. Morton și John Snow, cel care a dat reginei Victoria a Angliei prima analgezie obstetricală cu cloroform la nașterea celui de-al șaselea copil. Anestezia a progresat mult pe câmpul de luptă, unde era nevoie de amputații și oprirea sângerărilor, fără că bolnavul să sufere. Chirurgia a fost practicată încă din antichitate și tot de atunci a existat și nevoia de a alina suferința bolnavilor. Virgiliu scrie că atunci când Cicero a fost rănit de o săgeată, a fost tratat cu frăsinel (Dictamnus albus) pentru a-i alina durerea. Dioscoride era medic în armata romană pe timpul împăraților Nero și Vespasian. În tratatul său De materia medica el scrie că egiptenii, grecii și romanii foloseau cucuta (Conium maculatum), o plantă otrăvitoare care produce comă și paralizie. Cu ajutorul ei răniții puteau fi ținuți inconștienți până la trei ore, timp în care li se opreau sângerările și erau operați. După spusele lui, multe operații au reușit, dar nu mulți pacienți au supraviețuit…Read more…