În 1982, unuia dintre participanții la un prestigios turneu de șah din Budapesta i se propune să joace un meci în afară de concurs. Adversar îi va fi o fetiță roșcată în vârstă de șase ani. Maestrul acceptă ușor amuzat. Fetița cu genunchii juliți, pentru că e nevoită să stea pe scaun în poziția cerșetorului, cu genunchii îndoiți sub ea, căci altfel nu ajunge la tabla de șah, îl face mat în doi timpi și trei mișcări. Fetița se numește Judit Polgár. Domnul László Polgár, psiholog și profesor de șah budapestan, are două concepte educaționale de bază. Unul este că niciun copil nu se naște geniu, dar orice copil poate deveni un geniu dacă i se acordă suficientă atenție și încredere. Al doilea este că noțiunea de geniu are și feminin. Soarta îi acordă ocazia să demonstreze cele două principii „pe materialul clientului”. El și soția sa, profesoară de limbă rusă, originară din Ucraina, sunt blagosloviți cu trei fete – Susan, Sofia și Judit. Părinții Polgár nu au încredere în sistemul de educație rigid al vremii și vor să facă homeschooling – un concept foarte inovator pe vremea aceea. Cele trei fete învață acasă limbi străine și matematică superioară, dar domeniul în care simt că pot excela este șahul. Pentru asta una din camerele modestului apartament budapestan este transformată în cameră de șah. Sistemul de învățământ maghiar este la început refractar. Familia are noroc însă că domnul inspector de raion iubește șahul, așa că fetelor li se permite să învețe acasă, cu condiția să se prezinte la școală pentru teze. Read more…