Sionism și islamism – continuare (pe marginea articolului scris de Mihai Vasilescu)

De la bun început doresc să remarc modul corect în care autorul articolului abordează subiectul diferenței (enorme!) dintre sionism și islamismul fundamentalist, două mișcări cu iz național / religios, dar care se deosebesc una de alta ca albul de negru. Această deosebire este perfect analizată în articolul d-lui Vasilescu și de aceea nu e în intenția mea de a aprofunda subiectul, atât de bine prezentat în acel articol. Eu doresc să revin asupra unor aspecte discutate doar succint în articolul lui Mihai Vasilescu și care, după părerea mea necesită anumite clarificări. Definirea evreilor drept un bun etnic este oarecum înșelătoare, pentru că face abstracție de faptul că evreii, pe lângă religia care îi unește și îi ține împreună, posedă toate caracteristicile unui popor, chiar răspunzând pozitiv la definiția lui Stalin (!): istorie comună, limbă comună, cultură comună, tradiție comună și chiar teritoriu comun, dacă ne referim la simplul fapt istoric că până acum 2000 ani evreii aveau țara lor, patria lor (unii susțin chiar două: Israel și Yehuda!), ca orice alt popor în acea vreme. Iar dacă adăugăm la toate aceste caracteristici și religia comună, obținem în felul acesta un tablou complet al noțiunii de popor. Această precizare nu are numai o importanță istorică, ci și una (mai ales) actuală. Ideea, vehiculată de mulți, după care evreii, nefiind un popor, nu au dreptul la o țară, o patrie a lor, nu e deloc nouă, dar e folosită azi mai mult ca oricând de către oricine care neagă dreptul Israelului de a exista ca patrie a poporului evreu.Read more…

Comorile literare ale lui Raymond Queneau

Francezilor le place să-și spună, sau să se lase numiți de alții, La Grande Nation și după modesta mea părere, acest lucru are o anumită justificare. Eu le acord cu mărinimie acest titlu de noblețe, pentru că francezii au dat omenirii un număr impresionant de genii, atât în termeni absoluți, cât și per capita. Printre aceștia se numără nu doar Jean-François Champollion, descifratorul hieroglifelor, sau Louis Pasteur, cel care a prelungit considerabil durabilitatea laptelui, dar și numeroșii scriitori, filosofi și enciclopediști care au făcut posibil iluminismul occidental… Nu mi-ar ajunge o seară întreagă ca să-i enumăr. Și totuși, în Olimpul suprapopulat al corifeilor francezi există și câteva personalități mai puțin cunoscute, care, datorită meritelor lor speciale, merită cu prisosință să fie descoperite. Unul dintre geniile mai puțin cunoscute ale secolului XX a fost poetul și scriitorul extraordinar de talentat Raymond Queneau. Acest mic eseu este o privire de ansamblu asupra omului și a operei sale, pe care doresc să le aduc pentru o clipă în centrul atenției.Read more…

De ce a murit Irod cel Mare?

Răspunsul cel mai scurt ar fi „pentru că nu l-a mai răbdat pământul”.  Dar nu despre asta mi-am propus să scriu, ci despre moartea tiranului și cauzele ei. Fără îndoială că regele Irod (Herod, Herodes sau Hordus) a fost una dintre cele mai controversate figuri ale istoriei evreiești.  Nu din întâmplare a fost numit „cel Mare”, a avut într-adevăr realizări excepționale.  În cei peste treizeci de ani în care a domnit ca vasal al Romei, Iudeea s-a bucurat de pace și prosperitate.  La porunca lui Irod s-au făcut construcții cu adevărat mărețe.  Templul din Ierusalim a fost refăcut și ceea ce numim astăzi Zidul Plângerii a fost ridicat ca un zid de sprijin al esplanadei pe care se afla templul.  Apoi a construit și câteva cetăți, printre care Masada și Herodion. Proiectul său cel mai ambițios este Cezareea, un întreg oraș dedicat lui Cezar Augustus, complet cu amfiteatru și hipodrom, cu un apeduct de 16 km care aducea apă de izvor de pe muntele Carmel și, mai ales, cu unul dintre cele mai mari porturi ale vremii sale.  Cezareea a fost capitala provinciei în perioada romană și apoi bizantină, până la cucerirea musulmană. Dar Irod a fost detestat de supușii săi.  Era un tiran, u  n om de o cruzime rar întâlnită, un adevărat Stalin al antichității.  A omorât-o chiar pe soția sa preferată (din zece!) și trei din fiii săi sub pretextul că ar fi uneltit împotriva lui. Read more…

Siria – un nou Afganistan?

În urmă cu câteva zile am asistat la scene emoționante de bucurie, de lacrimi – tot de bucurie – manifestate de locuitorii Damascului, pentru că au reușit să doboare dictatura cumplită a familiei Assad, după ce, spuneau ei, timp de 50 de ani au trăit umiliți și asupriți. Oamenii au simțit că viața lor se va schimba, că vor veni zile frumoase pentru ei și copiii lor. Dar oare aceasta să fie perspectivele? Adevărul este că nu putem ști, nu putem deocamdată descifra viitorul într-o țară haotică și sărăcită.
De fapt nu există o națiune siriană, ea este formată dintr-un conglomerat de etnii și religii. Ca să poată fi condusă, ar trebui să se ajungă la o largă înțelegere, dar cine cu cine? Dacă ne uităm bine, pe teritoriul sirian se luptă mai multe grupări rebele, sprijinite de cinci sau șase state. Da, cu excepția alawiților care sprijineau regimul dominant, toți ceilalți au un scop comun: răsturnarea lui Assad. Dar după aceea?
Să precizăm mai întâi că, deși de-a lungul anilor 13 milioane de sirieni au părăsit țara, eu cel puțin nu am auzit de existența vreunei organizații, mișcări sau grupări de rezistență care să-și fi elaborat un program democratic post-Assad, care să fi luat legătura cu grupări minoritare, etnice și religioase, și să se fi gândit la un front comun.Read more…

Ágnes Keleti, cvintuplă campioană olimpică, s-a stins din viaţă la aproape 104 ani.

În iarna friguroasă a anului 1921, când în familia Klein din Budapesta s-a născut o fată pe nume Ágnes, nimeni nu bănuia ce destin extraordinar va avea. Destinul ei ar fi putut fi curmat tragic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, căci acea fată evreică a fost nevoită să se ascundă cu acte false în spatele unui mariaj de conveniență, pentru a scăpa de soarta tragică pe care au avut-o mulți din familia ei. Și-ar fi dorit să devină violoncelistă, dar când și-a dat seama că nu are talent pentru muzică, s-a reorientat spre sport, și anume către cel mai elegant dintre sporturi – gimnastica. Aici, sub culorile clubului Budapesti Dozsa, a obținut primele succese. Ulterior Ágnes Klein – a devenit Ágnes Keleti, multiplă medaliată olimpică. A practicat gimnastica nu doar pentru ca i-a plăcut, dar și pentru faptul că în fostele țări comuniste sportul îți oferea singura posibilitate de a călători. Chiar a călătorit mult. A fost la Helsinki, la Jocurile Olimpice din 1952, unde a câștigat 4 medalii din care una de aur, a fost la Melbourne, la ediția următoare, în 1956, unde a câștigat 6 medalii din care 4 de aur – la 35 de ani!Read more…

Max Eisikovits mi-a fost profesor de muzică

Mă mândresc cu profesorul meu de odinioară, datorită căruia m-am apropiat de muzica contemporană, uneori mai greu accesibilă, care era deschizător de drumuri pentru cei dornici de cunoaştere. In der Beschränkung zeigt sich der Meister (Goethe) Desigur, cadrul oferit de un modest Liceu Izraelit din Timişoara, exilat din propria sa reşedinţă în cămăruţele accesorii ale unui templu nu putea fi un teren propice pentru un om de calibrul său.Read more…