Punctul critic – COVID 19 și vaccinările

Jun 11, 2026By

Lumii îi este greu să uite de pandemia care a ucis milioane de oameni, dar și controversele legate de necesitatea vaccinării, deși s-a demonstrat științific că vaccinarea ușurează boala COVID-19. Un articol publicat la BBC în 2020 descrie cum un om de afaceri a contaminat alți 11 oameni cu virusul corona.(1) Un anume Mr. Walsh a contactat virusul la o conferință în Singapore. De acolo a plecat la schi în Franța, unde a infectat 11 oameni: cinci din Anglia, cinci din Franța și unul din insula Mallorca, Spania. În acel moment, în Anglia erau doar opt persoane infectate. Dar nu se știe câți au fost infectați mai târziu în Anglia, Franța și Mallorca. Acest articol mi-a atras atenţia asupra posibilității de contaminare în timpul unor întâlniri sau conferințe. Un caz asemănător, tot real, a fost descris de Malcolm Gladwell în cartea Revenge of the tipping point (Răzbunarea punctului critic) (2), publicată în 2024. Ideea este că o schimbare minoră (un punct critic) poate provoca o situație gravă și uneori ireversibilă, sau „buturuga mică răstoarnă carul mare”.Read more…

Jun 11, 2026 7 comments

Ziua mașinii de cusut

Jun 25, 2026By

În 13 iunie a fost Ziua mașinii de cusut și m-am gândit la familia mea, la străbunica Malca Aizenberg care, pe la 1875, primise de zestre o mașină de cusut Singer. Pe atunci era un cadou foarte valoros, pentru care stră-străbunicii făcuseră mari sacrificii financiare. Era produsă tocmai în America și adusă cu vaporul până la Galați, pe atunci principalul port al României. Astfel mașina a intrat în familie și în următorii ani a cusut haine și hăinuțe pentru cei 11 copii ai familiei, atât băieți cât și fete. În timpul Războiului de Independență a României, Malca a fost voluntară de acasă: spăla, repara și călca lenjeria și pijamalele soldaților care reveneau de pe front. Mai târziu a cusut chiar trusourile fetelor mai mari – era în primii ani ai secolului XX. În timpul Primului Război Mondial, mașina a lucrat non-stop. Casa străbunicilor a fost transformată în „vestiar” și chiar ei, aflați deja la o vârstă înaintată, ajutau după puteri. În casa lor se reparau uniformele militarilor care apărau orașul. Erau de origini etnice diferite: români, evrei, turci, găgăuzi și chiar germani care blocau atacul din zona lacului Cătușa. Ciudat, nu? Soldați de etnie germană sau turcă, îmbrăcați în uniforma armatei române, luptau împotriva armatelor germane sau turce, apărând orașul. Îmi vine destul de greu să-mi închipui situația, puțini dintre ei aveau „supușenie” (adică cetățenie), dar dragostea pentru pământul unde s-au născut și unde familiile lor trăiau de generații era mai puternică decât apartenența etnică.Read more…

Jun 25, 2026 12 comments

Allons enfants de la patrie!

Jul 14, 2026By

Această primă frază a Marseiezei, imnul Franței, are astăzi mai multe semnificații. Ea este, în primul rând, începutul imnului soldaților voluntari din Marsilia, compus în 1792 de Claude Joseph Rouget de Lisle, la Strasbourg, după ce Regatul Franței a declarat război Austriei. Acest imn este intonat în fiecare an, la 14 iulie, de Ziua Căderii Bastiliei, când a izbucnit Revoluția Franceză, în 1789 – zi care a devenit Ziua Naţională a Franţei. Dar astăzi, 14 iulie, are și alte semnificații. În primul rând, nepoții noștri gemeni au împlinit astăzi doi ani. „Allez, enfants de la patrie Israel!”Read more…

Jul 14, 2026 24 comments

„Promisiunile” primei nopți

Aug 6, 2026By

Kozo Okamoto a murit. Timp de 54 ani, o lună și trei săptămâni am respirat amândoi aerul infestat al Orientului Mijlociu. Soarta ne-a pus pentru câteva minute împreună, sub același acoperiș, și de atunci am rămas practic nedespărțiți, cel puțin în memoria mea. Dacă aș fi avut șansa să-l întâlnesc vreodată, singurul lucru pe care i l-aș fi aruncat în față ar fi fost că nimic din ce a făcut în viață, din ce a crezut și din ce ar fi vrut să întreprindă, dacă ar fi rămas în libertate, nu m-a terorizat, nu m-a traumatizat și nu m-a împiedicat să fac ce voiam. Dacă aș fi avut șansa să-l întâlnesc vreodată, i-aș fi spus că tot ce a făcut și/sau ar fi vrut să facă, ar fi fost degeaba. Viața merge înainte, chiar dacă, din când în când, te împiedici de o buruiană pe care nu ai avut timp sau posibilitatea să o smulgi din rădăcină. Dar acum totul s-a terminat, ieri a murit. Era japonez, a încercat să se facă evreu, apoi musulman, dar a fost și a rămas același terorist psihopat, infectat de o ideologie complexă, un amestec straniu de maoism, comunism, antisemitism și încă multe altele. A încercat și a reușit pe moment să curme viața unora care nu erau de părerea sa, ca orice terorist care nu încearcă să convingă, ci doar să omoare. Kozo Okamoto a apărut pe frontispiciul veștilor apocaliptice în seara de marți, 30 mai 1972, pe aeroportul Lod (astăzi Ben Gurion)… Cu vreo oră și jumătate înainte, un avion TAROM aterizase în același aeroport, având la bord și câteva zeci de imigranți din România, între ei o familie de trei: el medic, ea inginer și un prunc de aproape 6 luni. Read more…

Aug 6, 2026 24 comments

Die Stadt ohne Juden (Orașul fără evrei)

Aug 20, 2026By

Din când în când, caut pe canalele YouTube filme și  materiale video despre Israel și în general despre evrei. Așa am dat peste un film mut produs în 1924, regizat de Karl Hans Breslauer, de fapt o ecranizare a romanului omonim de Hugo Bettauer, un scriitor evreu convertit la luteranism, publicată în 1922. Nu auzisem de el niciodată și de zeci de ani (de fapt, din copilărie) nu mai vizionasem un film mut. Titlul mi se părea ciudat, dar interesant: Die Stadt ohne Juden (Orașul fără evrei) aşa că am vizionat filmul de 120 de minute, subtitrat în engleză. Este de necrezut cât poți înțelege din cele câteva fraze scrise din când în când pe  ecran. Acțiunea filmului în șase părţi se petrece în capitala Republicii Utopia, dar e clar că se referă la Viena din perioada inflației de după Primul Război Mondial. Populația demonstrează, cerând locuri de muncă. Moneda locală, coroana, se devalorizează tot timpul în comparație cu dolarul. Cancelarul antisemit al Utopiei caută o soluție. Unii dintre sfetnicii lui îi sugerează că de vină sunt evreii și ei trebuie expulzați, alții îi spun că asta ar fi o greșeală. Cancelarul întrunește Parlamentul care votează pentru expulzarea evreilor. Vor fi expulzați chiar și evreii botezați și copiii lor, doar a doua generație de evrei botezați vor fi considerați arieni (asemănare stranie cu legile rasiale de la Nürnberg din 1935!). Evreilor li se permite să ia cu ei unele lucruri, chiar și bani și bijuterii, dar numai cele care erau în evidența trezoreriei republicii. Urmează scenele triste de despărțire ale cuplurilor mixte și expulzarea tuturor evreilor…Read more…

Aug 20, 2026 24 comments

Miniatură cu un caiet

Sep 17, 2026By

În România tocmai a început un nou an școlar, firesc prilej de emoții copilărești și părintești și de festivități la care politicienii împart discursuri sterile și popii împart binecuvântări. Data începerii și terminării anului școlar demult nu mai este 15 septembrie, respectiv 15 iunie, așa cum a funcționat fără greș timp de zeci de ani. Acum aceste date se schimbă anual, Dumnezeu știe pe ce criteriu. Dar nici nu e atât de important, până la urmă. Sunt alte aspecte care ar trebui aprofundate în legătură cu educația din țara noastră care, adesea, mi se pare că a ajuns absolut marginală în societate și confundată cu o glumă proastă. Timp de milenii din istoria omenirii învățătura de carte a constituit o valoare, un enorm atu și parcă tot mai evident acest lucru nu mai este valabil. Ca orice copil, la vremea când începea școala eram emoționată. Festivitatea de deschidere a anului școlar se petrecea în curtea mare a școlii noastre unde copiii învățau din clasa a cincea până își dădeau bacalaureatul. Eram așezați în careu, cu toții îngrijit îmbrăcați în uniformele noi, în mâini cu buchete modeste de flori multicolore din grădini, curioși la ce va urma, la noile manuale, la cum va fi anul acesta.Read more…

Sep 17, 2026 9 comments

Free Palestine?

Oct 8, 2026By

Am făcut o excursie în Danemarca și Suedia împreună cu familia fiicei mele. Eram cinci persoane, trei adulți și doi adolescenți. Am început cu Copenhaga, un oraș frumos cu multe atracții turistice. După o zi întreagă petrecută în vestitul Parc Tivoli, obosiți și înfometați, ne-am oprit la un restaurant din apropiere, un restaurant cu specific danez. Am găsit o masă liberă lângă o fereastră care dădea spre stradă. Era un local mic, cu pereții acoperiți de fotografii interesante ale orașului vechi și cu o machetă a Micii Sirene.  Chelnerița, o femeie blondă între două vârste, ne-a adus meniul și am făcut comanda. Ea ne-a măsurat din ochi și a întrebat: “Where are you from?” Am avut o presimțire că am dat de bucluc și am auzit-o pe fiica mea spunând: “Froma Israel.” Ospătărița ne-a aruncat niște priviri nu tocmai prietenoase și după o pauză am auzit-o spunând: “Nu servesc israelieni. Ieşiţi afară din restaurant!” “De ce nu vreți să serviți israelieni?” – am întrebat-o, cu toate că știam răspunsul.Read more…

Oct 8, 2026 15 comments

Eu cu cine votez?

Oct 22, 2026By

Se apropie iar alegerile în Israel și, ca de obicei, poporul se împarte în două tabere aproape egale. Ori cu Bibi, ori împotriva lui. Și pentru că niciuna dintre marile tabere nu are majoritatea necesară pentru a guverna singură, fiecare este gata să facă compromisuri cu partide mai mici, aflate la extremele spectrului politic: de dreapta, în cazul lui Bibi, sau de stânga, în cazul celor care sunt împotriva lui. Eu sint un om al erei comuniste. M-am născut în 1966, la un an după urcarea la putere a „celui mai iubit dintre pământeni” 😊 și am părăsit România în 1988, cu un an înainte de execuția „celui mai urât dintre pământeni” și de căderea regimului comunist român. Dar, pentru a explica de ce întrebarea „Eu cu cine votez?” nu este pentru mine una chiar atât de simplă, trebuie să mă întorc puțin mai devreme, la începutul anilor ’30 ai secolului trecut.Read more…

Oct 22, 2026 23 comments