Creștini se roagă pentru pacea Ierusalimului

Dec 11, 2025By

Ierusalimul este centrul religiilor abrahamice. El trăiește în inima și în sufletul fiecărui evreu, creștin și musulman credincios. Cum se manifestă acești oameni când se gândesc la Orașul Sfânt? Ce-i doresc ei orașului și locuitorilor lui? Ne vom referi la prietenii Israelului și ai Ierusalimului în mod special. Un fapt special, repetat anul acesta, ne-a făcut să ne gândim la orientarea unei părți importante a creștinilor evangheliști. În anul 2002 a fost întemeiată organizația Eagles’ Wings (Aripile vulturilor), care și-a ales ca deviză versetul 122:6 din Tehilim (Psalmi): Șaalu șlom Yerușalaim (Rugați-vă pentru pacea Ierusalimului). Întemeietorii ei sunt pastorul american Robert Stearns, astăzi episcop al Bisericii Tabernacolului (Tabernacle Church) și pastorul și scriitorul american Jack W. Hayford (1934-2023). Scopul acestei organizații este rugăciunea pentru pacea Ierusalimului, așa cum este văzută în Psalmul menționat. Ei au ales prima zi de duminică a lunii octombrie ca Day of Prayer for the Peace of Jerusalem (Ziua de rugăciune pentru pacea Ierusalimului). Această zi a fost aleasă deoarece este apropiată de Iom Kipur. Câteva sute de membri ai acestei organizații vin la Ierusalim în această zi și se roagă la Locurile Sfinte pentru pacea Orașului Sfânt. Rugăciunea are loc dincolo de porțile Orașului Vechi al Ierusalimului. Prima rugăciune în masă a avut loc în anul 2004.Read more…

Dec 11, 2025 7 comments

Intervenția americană în Venezuela – un precedent periculos

Jan 4, 2026By

2026 nu a început cu speranța către mai bine, dorința miliardelor de oameni de pe planetă care au întâmpinat cu lumină, strălucire, focuri de artificii sosirea noului an, ci cu o acțiune neașteptată. Răpirea cuplului Maduro de către forțele militare americane sau ”extragerea” lui, cum a fost anunțată, el, președintele Venezuelei, acuzat că a fraudat alegerile, deci nerecunoscut de numeroase țări, iar ea, fostă procuroare, deputată în Adunarea Națională și primul consilier al soțului ei, nu a fost salutată cu unanimitate de opinia publică mondială și nu este vorba numai de țările prietene, aliate ale Venezuelei lui Maduro. În contextul încălcării în ultimii ani a acordurilor și legislației internaționale, evenimentele din Venezuela adaugă un precedent pentru a nu se continua acest demers periculos. Nimeni sau foarte puțini l-ar considera pe Nicolas Maduro nevinovat. A subminat democrația incipientă și fragilă a Venezuelei, cu o istorie plină de conflicte interne, încercări de lovituri de stat, dictaturi de toate felurile. A reușit performanța să transforme o țară cu imense bogății – pe locul doi ca rezerve mondiale de petrol, într-o țară unde 75% din populație trăiește sub pragul sărăciei.Read more…

Jan 4, 2026 43 comments

ADN-ul lui Hitler

Jan 22, 2026By

Viața personală, inclusiv cea intimă a dictatorului criminal Hitler a rămas o enigmă, dar studii genetice recente aspra ADN-ului lui Hitler sub îndrumarea cercetătoarei engleze prof. Turi King au relevat probleme psihiatrice, anumite malformații care îl împiedicau să aibă relații normale cu femeile și în același timp au dezmințit zvonurile (probabil propagate de antisemiți) că bunicul lui ar fi fost evreu. Până și Lavrov, ministrul de externe al Rusiei, susținea acest lucru, dar prin recentul examen al ADN-ului, el s-a dovedit fals. Oricum, Lavrov nu este cunoscut ca mare iubitor de evrei și tot timpul critica Israelul. Recent, postul de televiziune britanic Channel IV a difuzat un film documentar întitulat: Hitler’s DNA: Blueprint of a Dictator [ADN-ul lui Hitler: schița unui dictator]. Analiza a fost efectuată pornind de la urmele de sânge găsite pe canapeaua din buncărul tiranului, după moartea lui. La Gettysburg Museum of History din SUA se păstrează câteva lucruri rămase de la Hitler și de la Eva Braun –  cu care Hitler s-a căsătorit simbolic înainte de a o ucide pe ea și de a se sinucide. Printre ele se află o bucățică din stofa canapelei, tăiată de colonelul american Roswell P. Rosengren.Read more…

Jan 22, 2026 25 comments

O confuzie anatomică și o dilemă religioasă

Feb 5, 2026By

Iubesc Timișoara. În ultimii patru ani am vizitat-o des și pe durate lungi, pentru că în acest oraș trăiește iubita mea. Orașul mai are însă și alte atracții pe care le apreciez. Shopping-ul e la nivel european. Găsești tot ce vrei și, ca peste tot în lume, și ce nu vrei.  O atracție majoră sunt plimbările lungi prin oraș și de-a lungul canalului Bega, o delectare și o ventilare a plămânilor și a minții. Traseul meu preferat, pe care l-am denumit The Magnificent Mile, după celebra promenadă din Chicago, trece pe lângă marea catedrală ortodoxă, un Corso frumos cu o fântână împodobită cu pești mari din bronz, cu magazine șic, apoi Teatrul Național, strada Alba Iulia cu cofetării italiene și magazine cu suveniruri de calitate, făcute chiar în România, nu numai în China. E plin de muzicieni de stradă, caricaturiști, clovni, ceea ce creează o atmosferă plăcută. Adesea aud lucruri foarte amuzante, unele chiar șocante. Zilele trecute mergeam pe strada Ungureanu și în fața mea mergeau agale patru băieți și o fată. Arătau cam de 14-15 ani. Părea că vorbeau cu toții, dar la un moment dat, fata a ridicat vocea și pe un ton autoritar și dominant a preluat disputa și a început să turuie ceva greu de urmărit și punctat la fiecare zece secunde cu expresia “Ce pu*a mea”, asociată pentru efect dramatic, cu o scurtă desfacere a brațelor cu palmele întoarse în sus. Read more…

Feb 5, 2026 18 comments

Rămas bun, Iudith Ardeleanu!

Feb 19, 2026By

Luni, pe 16 februarie, a încetat din viață, la 95 de ani, Iudith Ardeleanu z’’l, fost medic cercetător în microbiologie, cu o carieră spectaculoasă la Institutul Cantacuzino. Și, începând cu vârsta de 78 de ani, după pensionare și internarea în căminul Moses Rosen, actriță și autoare de texte pentru spectacolele de teatru și dans ale colectivului Vârsta4. Am cunoscut-o pe Iudith Ardeleanu în 2009, la căminul Rosen și am lucrat împreună la șase spectacole de teatru, pentru care a contribuit la scenariu, în care, deși deja se sprijinea în baston, a jucat și a dansat. Pentru majoritatea spectacolelor a scris povestiri autobiografice și de familie, mărturii ale unei vieți pe cât de zbuciumate pe atât de speciale. A povestit despre părinții ei comuniști ilegaliști, despre cele 18 rude ucise la Auschwitz, despre iubirile pătimașe din familia ei și despre cum a fost acuzată de mamă că a devenit „prima capitalistă” din familie, pentru că și-a cumpărat o garsonieră în 1968… Iudith Ardeleanu s-a născut pe 16 ianuarie 1931, într-o familie de evrei săraci din Oradea, vorbitori de limba maghiară. Părinții ei au divorțat când Iudith și sora ei geamănă, Agi, aveau doar trei ani. Mama s-a recăsătorit și împreună cu noul soț a intrat în mișcarea comunistă ilegală. Au hotărât, în 1935, să plece la București. Iudith s-a despărțit de tatăl rămas la Oradea, a învățat obligat-forțat limba română și a rămas cu un dor de orașul natal, care o va bântui toată viața. Însă mutarea la București a salvat viața surorilor gemene. Read more…

Feb 19, 2026 3 comments

Jurnalul unei izolări nebănuite

Mar 19, 2026By

Numărăm, în aceste zile de primăvară, șase ani de când a izbucnit pandemia de Covid 19. Multe s-au schimbat în acest răstimp, am învățat lucruri noi, viața mea s-a schimbat, am trecut prin momente pline de tristețe, dar și prin unele luminoase. Eu nu vreau să mă număr printre cei care uită ce a făcut un organism microscopic cu o planetă întreagă. Privind înapoi, văd momentul declanșării pandemiei ca pe cel al debutului unui șir de necazuri, care mai de care mai îngrozitoare. A fost ca un semn rău care prevestea un șirag de nenorociri și nu mă pot împiedica să mă întreb oare ce ne mai așteaptă, la câte alte dezastre va trebui să fim martori, de cele mai multe ori neputincioși. În acele zile de februarie / martie 2020, când întregul Pământ a fost brusc paralizat, am început să-mi notez impresiile momentului într-un jurnal pe care l-am numit Jurnalul unei izolări nebănuite, așa cum nebănuite aveau să fie căile spre acest punct al prezentului în care evoc săptămânile de început ale pandemiei. Pentru că suntem, la șase ani distanță, exact în perioada începerii izolării, transcriu din jurnalul meu de atunci:Read more…

Mar 19, 2026 12 comments

Golem

Apr 1, 2026By

Până nu demult, dacă cineva mi-ar fi pus această întrebare i-aș fi râs în nas și i-aș fi spus că a citit prea multă literatură științifico-fantastică.  Roboți?  Care roboți?  Robotul de bucătărie care bate spuma de albușuri?  Sau roboții industriali, de fapt niște „brațe” programate să facă 24 de ore pe zi aceeași muncă, fără să obosească, să cârtească sau să facă grevă?  Dar de când au apărut roboții umanoizi conduși de inteligență artificială, parcă nu mai sunt chiar atât de sigură… „Roboții” (adică cei ce robotesc) au fost inventați de scriitorul ceh Karel Čapek în 1920, în piesa R.U.R.  Spre deosebire de cei de astăzi, roboții lui nu erau aparate, ci ființe vii, create artificial pentru a-i sluji pe oameni – erau mai degrabă sclavi decât roboții de astăzi.  Biologul care i-a creat era convins că roboții nu au suflet, dar s-a dovedit că nu avea dreptate.  Roboții s-au răsculat și în lupta care a urmat, umanitatea a fost anihilată.  A fost o idee cât se poate de modernă, formulată cu peste un secol în urmă și, după părerea mea, faptul că ea a apărut în Cehia nu este întâmplător.  După cum autorul însuși declară într-un interviu din 1935, piesa este o interpretare modernă a legendei evreiești a golem-ului din Praga.Read more…

Apr 1, 2026 5 comments