Pentru proprietarul de la care ai închiriat casa de vacanță ești un monomaniac cerând întruna parola de Wi-Fi. Într-un final ți-o aduce, complicată foc și fircălită pe spatele unui modem portabil. În timp ce-ți explică modul de funcționare, dă din cap dezaprobator, mormăind ceva despre tinerii din ziua de azi. Și pentru că i se pare că un pic a exagerat cu dojana, îți lasă seara pe terasă drept ofrandă coșuri cu roșii de grădină, piersici zemoase și lămâi culese cu mâna lui. Ba chiar și un prosecco și o sticlă de vin roșu.Read more…
Adevăratul reviriment al ”Beatles”-ilor avea să fie marcat de momentul în care l-au întâlnit pe Brian Epstein. El a devenit managerul care a dus ”Beatles” pe culmile gloriei, înscriindu-i pe paginile istoriei omenirii. Cu toate că nu era o foarte mare diferență de vârstă față de ”cvartet” el a devenit mentorul celor patru, ocrotitorul și șeful lor necontestat, organizatorul audițiilor și înregistrărilor care reprezentau cea mai bună promoție și cea mai importantă sursă de venituri a formației. Brian organiza spectacolele și turneele în întreaga lume.Read more…
Platon spunea că: „e mai uşor să vorbeşti de zei, decât de oameni”, iar cineva a adăugat: dintre oameni, cel mai greu e să vorbeşti despre medici fiindca ei şi familiile lor au prea multe orgolii pe care e greu să le eviţi sau să le previi. Pe medicii despre care voi vorbi, i-am admirat şi aş spune că i-am iubit. Aceşti medici evrei împreună cu medicii români, maghiari şi germani au facut din Clujul medical ceea ce a fost de-alungul deceniilor şi este şi azi.Read more…
Cunoscutul istoric Lucian Boia a publicat recent la Humanitas un nou volum intitulat „Strania istorie a comunismului românesc (și nefericitele ei consecințe)”. Volumul de 232 de pagini nu ne aduce noi informații, ci o interpretare originală a evenimentelor, scoțând în evidență trăsăturile „speciale”, cu adevărat „stranii și paradoxale”, ale comunismului românesc. Din introducere autorul definește astfel trăsăturile specifice ale experimentului comunist românesc:
– Țara cu cei mai puțini comuniști a devenit țara cu, relativ, partidul cel mai numeros;
– Virulent antinațional într-o primă fază, comunismul în România a sfârșit prin a deveni ultranaționalist;Read more…
Un foarte cunoscut medic american, care nu făcea niciodată economie la glume de bun gust, a explicat odată, demult, că ceea ce desparte America de Anglia e ….limba comună. Recenta vizită în Singapore mi-a adus în minte această frază plină de adevăr, pe care o voi exploata în continuare pentru a explica surpriza (una din ele!) pe care am avut-o în acel capăt de lume, un fel de peninsulă-oraș care și-a luat denumirea de țară și care prezintă turistului o serie de aspecte realmente greu de digerat.Read more…
Recent, la Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, a apărut volumul „Eseuri pe teme delicate”, de Leon Volovici, ediție postumă îngrijită de Hanna Volovici, soția criticului, și de cineastul Costel Safirman, colaboratorul lui de la „Cercul Cultural din Ierusalim”. Volumul conține 20 de eseuri pe teme diferite, din care mă voi referi la textele având ca subiect dilema identitară a scriitorilor români de origine evreiască.Read more…
Administraţia locală a Ierusalimului şi Guvernul Israelului au fost puse în faţa unei provocări: aceea de a încerca să determine membrii comunităţii haredi să se integreze – în măsura posibilului – pe piaţa muncii, obiectiv care nu poate ocoli instituţiile de învăţământ (în cazul de faţă confesionale) şi centrele de consiliere şi orientare profesională.Read more…
În ziua în care am sărbătorit aniversarea noastră de 50 de ani de căsnicie, ne-am aflat (nu întâmplător:) la Nisa, frumoasa ”capitală” a Coastei de Azur. Nici că se putea un loc mai potrivit pentru un asemenea eveniment, de regulă unic în viața unui om. Păi da, poți să ai mai multe căsnicii în viață (sau niciuna cum este mai nou la modă:) dar să ai mai mult de un jubileu, e cam greu. Așa că dacă nu am avut parte de o nuntă ”adevărată” – așa au fost pentru noi vremurile atunci – am hotărât să ”o facem și mai și mai lată” după 50 de ani. Read more…
Iudaismul rabinic are de obicei un raport pozitiv faţă de sexualitate, integrându-se într-o atitudine pozitivă faţă de corpul uman şi respinge ascetismul. Concepția despre sexualitate şi viaţa de cuplu erau altfel privite în antichitatea iudaică decât în zilele noastre. Astfel monogamia era un concept depăşit încă din vechile timpuri. Sara i-a zis lui Avraham: ”Iată, Domnul m-a făcut stearpă – intra te rog la roaba mea”.Read more…
În camera hotelului Galilei din Pisa unde erau cazaţi, Roni şi Alon analizară cu atenţie fotografiile. Câteva detalii le atraseră atenţia în mod deosebit. Într-un colţ al tabloului se distingeau în mod clar primele două etaje ale „turnului înclinat” aflat în construcţie. Acest detaliu arată fără echivoc locul (Pisa) şi data subiectului pictat. În celălat colţ al tabloului se află o coloană cu basoreliefuri aflată la intrarea principală în Duomo. A fost adusă oare Menora în catedrala din Pisa sau în altă clădire din Piazza dei Miracoli? In fine în tablou erau reprezentate un număr de feţe bisericeşti…Read more…
Care este raportul între memorialistică și istorie? Mi-am pus această întrebare în repetate rânduri, răspunzând că istoria este o știință, dar memorialistica este unul dintre izvoarele și instrumentele ei. Cartea ”Esa eynay leYerushalayim” (varianta ebraică a cărții ”Privind spre Ierusalim”) , volum memorialistic al scriitorului, inginerului și activistului pe tărâm iudaic și sionist Baruch Tercatin susține acest punct de vedere. Diferită de ediția română, bogat ilustrată, incluzând și discursuri ale unor personalități contemporane care au participat la evenimente în cadrul cărora autorul a jucat un rol principal, alături de propriile amintiri ale autorului, cartea aduce un material istoric bogat util viitorilor cercetători ai istoriei evreilor din România în secolele 20-21, precum și a istoriei ”aliyalei” române în Israel Read more…
Bunicul nu era om religios, nici bunica. Dar asta la evrei nu înseamnă mare lucru. Chiar dacă un evreu nu era religios – cel puțin în perioada aceea așa era – avea un sentiment neștirbit de apartenență și toate micile sau marile gesturi care țin de tradiție și moștenire spirituală se păstrau riguros. Paradoxal, emanciparea evreilor care a fost un fenomen general în Europa de Vest și Europa Centrală, pornită impetuos după revoluția franceză şi continuată, și mai intens de Napoleon, a avut unele consecințe neașteptate. De la izolarea comunităților evreiești în ghetouri concentrate de regulă în orașele mai importante, evreii care au dobândit libertăți cetățenești depline în această parte a Europei s-au răspândit în căutarea unor noi resurse existențiale în orășele și sate. Aceasta a fost una din cauzele care au condus la reforme religioase și laicizare apoi la intermariaje și asimilare.Read more…
Pornind de la frumosul succes al ediției a V-a, din 2016 , a simpozionului File din istoria evreimii clujene: Personalități evreiești ale vieții medicale clujene, finalizat cu lista medicilor evrei din perioada interbelică și postbelică, m-am gândit că s-ar cuveni să se întocmească o astfel de listă a întreprinzătorilor evrei care au înființat și finanțat fabrici, uzine şi întreprinderi în orașul și județul Cluj. Am studiat numeroase lucrări, documente, articole din presă, legate de istoria evreimii clujene, cu trimiteri concrete la viața economică, și am întocmit o lungă listă de afaceri evreiești ( destul de amestecată ), mai ales din perioada interbelică .A urmat filtrarea listei iniţiale: au fost eliminați comercianții, micii meseriași, micile ateliere (desigur fără a le știrbi cu nimic prestigiul și importanța activității), rămânând cca. 50 -55 de întreprinderi cu proprietari, acționari importanți și conducători evrei.Sper ca până la publicarea volumului VI al seriei File din istoria evreimii clujene, care va cuprinde lucrările prezentate la ediţia actuală a simpozionului, voi reuşi să operez cât mai multe completări.Read more…
Prin anii 1961 sau 1962, prietenul si colegul meu de facultate din cadrul Institutului Politehnic din București, Harry Moscovici, mi-a telefonat într-o zi şi m-a întrebat dacă vreau să merg cu el într-o excursie ONT in Polonia, cu o scurtă oprire în Cernăuţi. Mi-a mai spus că, probabil, sunt familiar cu stilul nostru de a duce cadouri acolo şi a ne întoarce de acolo cu lucruri care sa ne “uşureze” costul excursiei. Harry a mai adăugat că daca nu înţeleg eu bine, o să-mi explice el mie.Read more…
Dodo este numele dat în derâdere de portughezi – însemnând prost – unei păsări care a existat pe insula Mauritius (numai acolo ) până în secolul XVII. Până la descoperirea insulei, Dodo n-a avut dușmani naturali. Dodo era o pasare mare , greoaie avea aripi dar nu zbura iar ouăle le lasă împrăștiate pe unde se nimerea . Dodo era lipsit de orice simt al primejdiei, de orice instinct de apărare. Pentru Dodo, apariția oamenilor pe insula a însemnat începutul sfârșitului din momentul în care carnea și ouăle lui Dodo au fost apreciate . Evreul, cu tot ce se referă la el, e un subiect abordat și explicat de mulți. Față de ei, punctul meu de vedere poate apărea simplist, dar eu l-am format pentru mine prin prisma experienței personale de viață .Read more…
Dacă la aniversările anterioare îi invitam pe baabelieni și pe cititorii lor, la o felie de tort, cred că acum, când împlinim 5 ani, merităm un pahar de șampanie sau…pe aproape. Am ajuns la jumătate de deceniu de existență, măsurată cu apariții bilunare, ceea ce mi se pare remarcabil, având în vedere că Baabel nu este rezultatul vreunei agende sau constrângeri de orice fel și nu urmărește nici un fel de profit, întemeindu-se doar pe dorința și plăcerea de a scrie, de a ne împărtăși gândurile, ideile, amintirile și reacțiile la realitățile vieții din proximitatea noastră sau de mai departe. De fapt, în era digitală totul e în proximitatea noastră. Numai alienarea ne poate face să ne simțim departe chiar și de ceea ce este în preajma noastră, or – îndrăznim să sperăm – că Baabel este un antidot și pentru alienare, însingurare.Read more…
Strada Şincai nr. 4 din Cluj este adresa unde mi-am început parcursul vieţii, împreună cu Mama, într-un noiembrie rece şi burniţos, dar este şi locul unde a început prietenia mea cu Dr. Yohanan Vass, la a cărui rugăminte am depănat câteva amintiri în completarea articolului lui despre aceeaşi stradă Şincai, în ciclul Oameni, case, amintiri…”Pe strada Şincai nr. 4!” – era răspunsul pe care trebuia să-l dau la întrebarea ”Unde locuiești?”, la vârsta primei copilării. Era locuinţa în care m-am mutat direct de la spital, în noiembrie 1952. Mama mi-a povestit că era o zi mohorâtă, fulguia. Eu mă născusem în plină vară, dar fiind prematură – la naştere aveam 1,3 kg, dar am scăzut la 900 de grame – m-au ținut câteva luni în incubator şi mi-au dar drumul din spital abia după ce împlinisem trei luni și cântăream 3 kilograme. Read more…
Zilele trecute mi-au ieșit în cale niște minunate dude! Mă gândeam că timpul lor a trecut, atât la propriu, cât și la figurat! Totuși iată-le într-o poză, cât se poate de frumoase și proaspete! Sub poză scrie ”dați un like dacă ați mâncat așa ceva în copilăria voastră”! Lăsând la o parte aprecierile (like-uri) care astăzi ne măsoară ”audiențele” pe internet, am căutat răspunsul la întrebarea nepusă explicit și am ajuns la concluzia că eu una nu am mai mâncat dude de foarte mulți ani. Pe firul gândului a apărut firesc bătrânul nostru dud, cel din fața bucătăriei și episoade de viață mi-au înflorit în minte, ca tot atâtea focuri de artificii, mici crâmpeie de amintiri frumoase! Am zâmbit amintirilor ieșite de-a valma din sertărașele memoriei și am recunoscut în ele dudul cel bătrân în variate ipostaze. Am ieșit apoi în curte și, printre lăstari și buruieni, am găsit acea bucată specială de lemn, buturuga rămasă din falnicul dud de altădată!Read more…
Şi anul acesta am fost la München, în vizită familială. Primul drum, după ce mi-am văzut rudele, a fost să vizitez monumentul închinat victimelor atentatului asupra sportivilor israelieni, la împlinirea a 45 de ani de la tragicul eveniment. Ȋn cadrul vizitei în Germania în luna septembrie a acestui an, președintele israelian Reuven Rivlin şi preşedintele german Frank- Steinmeier, au inaugurat Monumentul închinat memoriei celor 11 sportivi israelieni uciși la München, la Olimpiada din 1972, de către teroriștii organizației “Septembrie Negru”.Read more…
La înmormântări toate se iartă, de ”morți numai de bine”, ne aducem aminte de cel sau cea care a plecat dintre noi, chiar dacă atât cât a fost în viață nu ne-am văzut prea des. Ne întâlnim cu oameni de care nu întotdeauna știm cum se numesc sau de unde îi cunoaștem, dar evocăm împreună virtuțile celui dispărut și ne exprimăm reciproc dorința ca acesta să se ”odihnească în pace”, ceea ce evident este un ”non sens” atât pentru cei ce cred ca și pentru cei ce nu cred în ”viața de apoi”. Deseori aud în astfel de prilejuri triste cum sunt despărțirile pentru totdeauna, comentarii apreciative la adresa ritualului de înmormântare evreiesc, un ritual mult mai reținut și mai sumar sau (folosind poate o expresie prea prozaică:) mai ”la obiect” Asta nu înseamnă că la evrei doliul ar fi mai puțin profund. Doar că este altfel distribuit. Read more…
Site-ul baabel.ro foloseste cookies pentru a oferi un maxim de performanta experientei tale aici. Cookie-urile sunt pentru autentificare, statistici trafic Pentru a continua te rugam sa dai click pe ACCEPT, in caz negativ pe REFUZ
