ISSN 2734-4967, ISSN-L 2734-4967
De curând am purtat un cardigan oversized – de obicei rezervat weekendului, jeanşilor şi ţinutelor casual – peste o rochie albă de vara, semnată Izabela Măndoiu. I-am adăugat cizme înalte din piele întoarsă şi o curea în talie. Un cardigan multi-tasking, cine s-ar fi gândit la un astfel de atribut? Dar tocmai în asta constă bucuria redescoperirii hainelor deja-purtate, pe care le ai de mult timp în garderobă. Read more…
Dawkins îmi place foarte mult, dar îl înțeleg cu totul altfel. Cum spun biologii şi geneticienii, omul este o singură specie, nu mai multe. Într-adevăr, de-a lungul istoriei speciei umane au predominat însoțirile între cei care se asemănau – aceeași clasă socială, aceeași limbă, religie, tradiții, în genere cultura. Dar cu cât a crescut mobilitatea (şi prin aceasta ne deosebim de animale, că la noi, la oameni a crescut mobilitatea socială, adică depărtarea de arealul și poziția de origine), cu atât au luat amploare căsătoriile mixte. Astăzi nu sunt de loc o raritate – căsătoriile dintre diferitele etnii europene, indiferent de religia de origine, între europeni şi asiatici, caucazieni şi afro-americani, şi chiar musulmani şi evrei. Voi ţine întotdeauna minte filmul Ghici cine vine la cina?, care mi-a dat prima lecție despre ceea ce contează într-o căsnicie. Să învinovățim genele pentru nereușita unora din aceste căsnicii mi se pare depășitRead more…
Transmiterea propriilor gene este fără îndoială unul din cele mai puternice impulsuri motivate biologic. Uneori acest impuls este atât de intens încât vine chiar înaintea instinctului de supraveițuire. E destul să ne gândim la soarta tristă a masculului văduvei negre. Acesta își pierde viața fertilizând femela, dar rezultatul este totuși conservarea speciei. Carnivorele își ucid prada pentru a se hrăni – faptul ni se pare normal. De altfel același lucru îl facem și noi când consumăm carne, chiar dacă noi mâncăm respectând codul bunelor maniere. Mai puțin normal ni se pare comportamentul leilor. Când un grup de lei e preluat de un nou mascul dominant, acesta ucide puii predecesorului și produce urmași ai săi, asigurând astfel transmisia propriilor sale gene. De ce nu ne purtăm și noi așa? Tot ce ne desparte de fiarele sălbatice este un strat relativ subțire de civilizație, la care se adaugă educația și un fel de altruism, din care unii au mai mult, alții mai puțin. Civilizația a adus cu sine și inhibițiile – care lipseau cu desăvârșire călăilor naziști care și-au dus victimele în camerele de gazare.Read more…
În ultima vreme s-au succedat câteva evenimente care m-au îngrijorat și m-au descumpănit. Este vorba de inscripțiile antisemite şi de negare a Holocaustului, de pe zidul Templului Memorial al Deportaților din Cluj, apărute în luna iunie, vandalizarea cimitirelor evreiești din Șoseaua Giurgiului (București) și din orașul Reghin, iar de curând a fost descoperit mesajul „Juden Raus” pe peronul Gării din Cluj. În paralel asistăm la omagierea unor personalități care au participat din plin la mișcarea legionară și la aplicarea legislaţiei rasiale din România, precum Mircea Vulcănescu, Mihai, Manoilescu, Radu Gyr sau Miklós Bartha, unul dintre întemeietorii antisemitismului din Ungaria veacului XIX…Read more…
Nu, nu vă speriați, stimați cititori, revista Baabel nu se află într-o asemenea situație încât să fie nevoită a reproduce materiale publicate în urmă cu ani. Din contră, numărul cititorilor crește mai tot timpul și interesul pentru articolele publicate de două ori pe lună devine din ce în ce mai vizibil.
Motivul pentru care în cele ce urmează veți găsi același articol, despre Mircea Crişan, publicat în urmă cu aproape un an și jumătate e cu totul altul. Și acum să vă vad! Oare veți avea răbdarea de a parcurge articolul de mai jos (publicat anul trecut) încă o dată? Pentru că dacă da, sfârșitul lui vă va oferi o surpriză. Dar chiar dacă nu vreți să vă pierdeți timpul recitind o poveste ce pare, cel puțin la prima vedere, perimată, surpriza e tot acolo, adică la sfârșit.Read more…
Brăila este frumoasă nu numai din cauza Dunării. Acele clădiri maiestuoase, din fericire o parte restaurate, evocă trecutul ”glorios” al orașului, unul în care pulsa viața, erau tot felul de locuitori – de la foarte bogați, așa cum arată casele despre care am amintit, până la cei foarte săraci, descriși de Panait Istrati sau de Fănuș Neagu. Era orașul armatorilor, comercianților de grâne, al exportatorilor, marinarilor, dar și al pescarilor sau vagabonzilor dornici să plece în lumea largă. De cinci ani vin în fiecare toamnă la Brăila la Festivalul ”Mihail Sebastian”. Trebuie să recunoaștem că ideea a fost a Federației Comunităților Evreiești. La 100 de ani de la naștere, revista ”Realitatea Evreiască” a realizat, prin eforturile istoricului literar Geo Șerban și al redactorului-șef, Dorel Dorian, patru sau cinci ediții speciale despre Sebastian. A fost prilejul ca cititorii să-și dea seama că Sebastian nu este numai cel care a scris ”Steaua fără nume” și ”Jocul de-a vacanța” sau ”Orașul cu salcâmi”, ci un mare publicist și eseist, autorul romanelor-manifest ”De 2000 de ani” și ”Cum am devenit huligan” și mai presus – al ”Jurnalului” Read more…
Una dintre cele mai populare mișcări antisemite care activează pe internet se numește „Alt-right” și își are sediul în SUA. Acest curent funcționează pe principiile sub-culturii „Troll”, specializată în provocarea de scandaluri și intrigi, uneori deosebit de aprige, printre membrii diferitelor comunități on-line, dar și persoane individuale. Știri false din lumea politicii, a științelor și religiei, reprezintă instrumente de bază la îndemâna activiștilor acestei mișcări extrem de toxice.
Un exemplu elocvent al labirintului de simboluri folosite de Alt-right pe internet, cu scopul de a însemna persoanele de origine evreiască se ascunde sub numele de Echo (ecou) și apare sub forma unei paranteze triple: ((( ))). Acest simbol poate însoți și noțiuni sau citate asociate cu lumea evreiască…Read more…
O vizită la Capul Kaliakra şi staţiunea Balcic devine un pretext pentru trecerea în revistă a mai multor secole de istorie a Imperiului Otoman şi cel Rus, a României, a regilor şi politicienilor, pentru a scoate în evidenţă figura suavă a unei femei puternice şi inteligente: Regina Maria, iubitoare de ţară şi luptătoare pentru viitorul ei, îndrăgostită de Balcic şi de Bran, locurile ei de suflet de la munte şi de la mare.Read more…
M-am pensionat după 41 de ani de activitate medicală şi după 3 ani de întrerupere prin pensionare, am început să fac o specialitate diferită: medicina oamenilor vârstnici din Comunitatea Evreilor București. Mă confruntam cu probleme noi, nu atât medicale, cât psihosociale ale pacienților, pe care medicul trebuie să le cunoască și să le ia în considerație în activitatea sa. Am încercat să-mi cunosc pacienții în întregul lor, nu numai ca bolnavi, și la cei mai mulți am descoperit vieți interesante, neștiute de cei din jur și care, fără îndoială, aveau repercusiuni asupra stării lor de sănătate. Am scris în total 12 povești de viață culese direct de la cei pe care-i îngrijeam…Read more…
Respect și gratitudine
În luna octombrie 2017, la Londra, a avut loc congresul Organizației Sioniste Mondiale (World Zionist Organization, WZO). La invitația Dlui Tiberiu Roth, Președintele Asociației Sioniste din România (ASR), in calitatea mea de vice-președinte ASR, alături de profesorul Dan Floroian, un adevărat și sufletist sionist din Brasov, am avut atât onoarea cât si plăcerea de a participa la acest eveniment istoric unde am propus ca următorul congres WZO să se desfășoare în România, ţara în care scânteia sionismului s-a aprins înainte ca Theodor Herzl să îl contureze si să îl definească la nivel european. În urma cu exact 100 de ani, pe data de 2 Noiembrie 1917, tot la Londra, Lordul Arthur James Balfour, în numele guvernului britanic, în care deținea funcția de ministru de externe, îi înmâna Lordului Rothschild istoricul document cunoscut nouă sub numele de “Declarația Balfour” Read more…
Cutremurul cu magnitudinea de 9,03 pe scara Richter, care a avut loc la Fukusima acum trei ani, s-a produs la 70 km de coastele nord-estice ale Japoniei, la o adâncime de 32 de kilometri. S-a calculat că mișcarea seismică a mutat insula Honshu, cea mai mare a Japoniei, cu 2,4 metri, iar axa Pământului a suferit o deplasare de cel puțin 10 centimetri; Tsunami-ul produs in urma cutremurului a avut până la 40 metri inălțime, lovind în interiorul uscatului până la 10 kilometri de la țărm: a mutat vapoare, mașini, a distrus total aproape 130.000 de locuințe, iar circa un milion au suferit distrugeri parțiale. Au fost inregistrate 15.881 de decese, 6.142 de persoane au fost rănite, iar 2.668 date dispărute, trupurile lor nefiind găsite până acum. Curând după catastrofă au apărut comentarii care afirmau că, din motive pe care nu le discutăm aici, cutremurul ar fi fost declanşat de Statele Unite au, folosind o armă psihotronică, plasată în spațiu, așa-numitul sistem orbital HAARP.Read more…
Kibli ca șansă trebuie să apară, deci nu e ceva garantat ; Kibli nu e pentru oricine, ci numai pentru cei ce au primii „sclipirea“ de moment, ei fiind cei care beneficiază de posibilitate – deci Kibli, chiar dacă apare, nu e pentru cei multi. Cei multi trebuie să considere Kibli ca pe un miracol, iar pe miracole nu trebuie sa te bazezi . Kibli poate apărea atunci când oamenii sunt puși în situații limita; situatiile limită pot apărea din senin – catastrofe naturale de ex. – sau se dezvolta treptat ca bolile aduse de bătrânețe la orice ființă, cum este şi cazul cu societățile care „îmbătrânesc “ Read more…
Această prestigioasă medalie a fost atribuită marelui cântăreț, compozitor şi artist Charles Aznavour şi surorii sale Aida, ca recunoștință pentru familia lor, tatăl Misha şi mama Knar care în timpul ocupatiei naziste a Parisului i-au ajutat, cu riscul vieţii. pe membrii Rezistenţei, francezi, armeni, evrei sau alte naționalități să nu fie prinși, arestați sau omorâți. Charles şi Aida şi-au ajutat părinţii în această activitate. Povestea acestor acţiuni curajoase ale familiei Aznavour, de a ajuta pe membrii Rezistenţei Franceze, a fost povestită de Charles Aznavour, lui Yair Auron, specialist renarcabil în studii de Genocid şi Holocaust. Ulterior acesta a făcut cunoscute actele de curaj ale acestei familii.Read more…
Ne îndoim că elevul (mai ales cel din mediul rural) este în centrul preocupărilor învățământului românesc. Vom demonstra că articolul 253 din Legea Învăţământului este o posibilitate de „tunelare” prin care profesorii de la ţară – unde este nevoie acută de personal didactic calificat – ajung la licee bune din oraşele mari fără a fi promovat un concurs care viza direct aceste posturi. Bănuim că acest lucru nu se întâmplă fără oarecare proptele.Read more…
1940 – Păstrez în memorie foarte puţine imagini din primii patru ani ai vieţii mele când am locuit la Hotel Europa din Ploieşti care aparţinea familiei mele. Reţin astfel, în mod vag, momentele înfiorătoare când mama, ţinându-mă în braţe, alerga ţipând îngrozită pe coridoarele clădirii care se zdruncina în timpul cutremurului din anul 1940… Cu numai un an înainte mătuşile mele se amuzau adeseori de reacţia mea emotivă în momentele când îmi o melodie la modă în perioada respectivă: “Să-mi cânţi cobzar, să-mi cânţi ceva din cobză ta cea veche…”
Iubesc rochiile de toamnă. Îmi imaginez rochia ideală de toamna acoperită de un imprimeu cu frunze aurii și crizanteme vișinii, într-o croială vintage: cel mai probabil plisată, cu un adânc decolteu în V și mâneci lungi balon. Mi-o imaginez dintr-un material care, într-o anume lumină sau la anume mișcări, te lasă să vezi cum un discret fir auriu sau de culoare bronzului strălucește în țesătură. Mi-o imaginez purtată cu un trench clasic, cu un sacou în carouri British, cu cizme din piele întoarsă și o geantă comodă de umăr. „Hello, azi m-am imbracat în toamnă!”, aș putea spune în dimineața când aș îmbrăca-o.Read more…
În după amiaza de 1 noiembrie, cineva posta pe Facebook o fotografie cu o inscripție antisemită, infamă, pe unul dintre stâlpii peronului Gării CFR din Cluj. Suntem în seara de 3 noiembrie şi inscripţia continuă să fie la locul ei, de unde tragem concluzia că administraţiei gării, putem spune Căilor Ferate Române puţin le pasă de inscripţiile şi simbolurile antisemite care poluează peronul.Read more…
La înmormântări toate se iartă, de ”morți numai de bine”, ne aducem aminte de cel sau cea care a plecat dintre noi, chiar dacă atât cât a fost în viață nu ne-am văzut prea des. Ne întâlnim cu oameni de care nu întotdeauna știm cum se numesc sau de unde îi cunoaștem, dar evocăm împreună virtuțile celui dispărut și ne exprimăm reciproc dorința ca acesta să se ”odihnească în pace”, ceea ce evident este un ”non sens” atât pentru cei ce cred ca și pentru cei ce nu cred în ”viața de apoi”. Deseori aud în astfel de prilejuri triste cum sunt despărțirile pentru totdeauna, comentarii apreciative la adresa ritualului de înmormântare evreiesc, un ritual mult mai reținut și mai sumar sau (folosind poate o expresie prea prozaică:) mai ”la obiect” Asta nu înseamnă că la evrei doliul ar fi mai puțin profund. Doar că este altfel distribuit. Read more…
Kurzii care numără între 25 și 35 de milioane de persoane, sunt o națiune fără țară. Ei trăiesc răspândiți în Turcia, Siria, Irak și Iran. În timpul Primului Război Mondial, kurzii au luptat împotriva turcilor, aliații Germaniei iar la terminarea războiului, țările învingătoare le-au promis, prin tratatul de la Sèvres din 1920, un stat care urma să cuprindă numai teritoriile locuite de kurzi, în Turcia. Războiul turc de independență a schimbat radical situația, Tratatul de la Sèvres a fost înlocuit cu cel de la Lausanne, iar prevederea privind un stat kurd a dispărut. Singurii care într-un fel s-au apropiat de visul statalității au fost kurzii din Irak cărora, în 1958 – prin noua constituție – li s-a recunoscut naționalitatea, dar li s-a respins cererea de autonomie pe un teritoriu cu populație majoritar kurdă.Read more…
„Iată o situaţie de kibli”- spunea tata atunci când în familia noastră trebuia să se ia foarte repede o hotărâre importantă, poate chiar esenţială, iar opţiunea nu era limpede. Cuvântul maghiar kibli, preluat din limba germană (kübel) – ca de altfel multe din denumirile vaselor şi ustensilelor de bucătărie – înseamnă găleată, iar situaţia căreia îi este ataşat în istoria familiei noastre s-a petrecut la Buchenwald, în primăvara lui 1945. După evacuarea din lagărul de la Auschwitz, în 18 ianuarie 1945, tatăl meu, Imre Székely, a fost dus într-un marş forţat, „al morţii”, până la Breslau (episodul este descris în volumul de mărturii publicat de Daniel Lőwy, Sárga csillag, Kolozsváron, Editura Koinonia, Cluj, 2017). Deţinuţii care scăpaseră cu viaţă din această încercare cumplită au fost îmbarcaţi în vagoane de marfă, descoperite Read more…