Recent, fiind în vizită pe câteva săptămâni, în Florida, am asistat la o scenă interesantă. După o petrecere în casa fiului meu, unde se adunaseră 40-50 de musafiri, incluzând şi 15-20 de copii, l-am condus la maşină pe un prietenRead more…
Istoricul Carol Iancu – distins cu premiul Academiei Române
Istoricul Carol Iancu, profesor la Universitatea din Montpellier, a fost distins, la 18 decembrie 2015, cu premiul ”A.D.Xenopol” al Academiei Române pe 2013, pentru lucrarea ”Evreii din Hârlău. Istoria unei comunități”. (volum preyentat pe larg a în revista Baabel http://baabel.suprapus.ro/2013/07/paul-schveiger-evreii-din-harlau-de-carol-iancu-o-istorie-scrisa-cu-empatie-si-obiectivitate/).
Nomen …omen
Nomen est omen [Destinul stă în nume]…Un dicton care te duce la gândul că numele modelează soarta celui care-l poartă, însă am început să-l tâlcuiesc şi altfel, de curând, traducând un nou volum din opera lui Kristóf Szongott, monograful armenilor din Gherla. Read more…
Gran Canaria sau valoarea istoriei
Gran Canaria este un loc foarte îndepărtat de România și destul de puțini români știu despre el. La aceași distanță se află și România de Gran Canaria și ”gran-canarezii” știu la fel de puțin despre ea. O excepție evidentă aRead more…
Polarităţi în lumea cărţii
Asemenea multor alte domenii, o reţetă sigură pentru transformarea unei cărţi în best-seller este interzicerea ei, măcar pentru o vreme. Ştirile legate de cele două exemple deosebit de elocvente în acest sens au făcut înconjurul lumii încă în primele zile aleRead more…
Pe urmele lui Napoleon
După șase zile petrecute în Italia este destul de greu să-ți rânduiești gândurile. Mai ales că ai văzut prea multe în prea scurt timp. În fiecare oraș pe care l-ai vizitat ți-ai dat seama că nu ai văzut aproape nimicRead more…
Otto Starck – un poet adevărat
Mi-a parvenit vestea tristă a încetării din viață a unui prieten vârstnic: poetul Otto Starck. A trecut în neființă la Petach Tikva, în Israel, la 25 noiembrie 2015 (13 Kislev 5775), la casa de bătrâni ”Neve Shalev”, unde locuise înRead more…
Emanciparea evreilor din provinciile românești
Emanciparea, adică acordarea de drepturi cetățenești evreilor din Europa, a început în Franța, în anul 1791, ca urmare a Revoluției din 1789. Acest proces a avut loc în majoritatea țărilor europene în cursul secolului al XIX-lea. Astfel în Prusia emancipareaRead more…
Omul denisovan
A fost un moment în istoria omenirii, adică a speciei noastre când din maimuțe porneau spre destinul uman câteva linii de dezvoltare . Faptul că noi existăm astăzi așa cum ne știm, ca ”oameni”, creatori ai unei civilizații extraordinare şiRead more…
Ce cauţi tu în viaţa mea?!
Prietenul meu fugi pe urmele soţiei de-abia plecate, închise uşile care despărţeau sufrageria în care eram aşezaţi pe fotolii confortabile de holişorul de la intrare şi mi se adresă, aproape în şoaptă:
-Eu cred că sunt evreu……Şi din acest moment suntem doi care ştim asta, doar doi în toată lumea, tu şi cu mine!!!
Întunericul cucerise deja încăperea, şi ar fi fost nevoie de a aprinde o lumină, altminteri discuţia ar fi continuat fără măcar să ne vedem mutrele, dar se pare că aceasta era dorinţa de moment a prietenului meu.Read more…
“Responsabil cu evreii”
În anul 1973 situaţia noastră era relativ stabilă. Soţia era medic, şef al unei circumscripţii medicale din cartierul Ploieşti Nord. Eu eram inginer proiectant principal II (inginer proiectant şef), în serviciul de concepţie al Uzinei 1 Mai Ploieşti, autor alRead more…
Amintiri despre Ádám Anavi
Evocare lirică a unui epic Francisc Frucht s-a născut la Turda, la 26 februarie 1909, şi s-a stins din viaţă, în 23 februarie 2009, la Timişoara (Cu siguranţă, el ar fi exclamat: Tocmai aceste ultime trei zile nu le-a maiRead more…
Prăjitură cu mere – fragedă şi delicioasă
Nepotul meu tocmai a împlinit 4 ani şi este în etapa în care jucăriile trebuie să fie adevărate ca să-i capteze atenţia, iar dintre cele mai atractive cred că sunt tabletele, mobilul, laptopul. Când este la gradiniţă activităţile sunt programateRead more…
Piesele indispensabile iernii 2016
Bluzoane de inspirație militară, pulovere fine şi helănci în nuanțe de vișiniu si roșu cărămiziu, blănuri artificiale funky, pantaloni largi – sunt doar câteva dintre piesele care v-ar putea actualiza garderoba hibernală. Alese cu atenţie, le veţi purta sezoane de-aRead more…
Brazi de Crăciun…
Părinţii mei, evrei atei încrezători în steaua societăţii noi, nu ţineau nici sărbătorile iudaice, darmite Crăciunul. În schimb, îl ţineau bunicii mei adoptaţi, Nándor şi Erzsi Friedmann (adoptarea a fost reciprocă; bunicii mei pieriseră la Auschwitz, la fel ca mezinul lor, Ferkó. Fiul cel mare al acestei familii mixte, emigrase în America de Sud în 1947) astfel încât în fiecare iarnă aşteptam cu înfrigurare momentele magice când Moşul aducea brăduţul împodobit şi darurile de sub el. Deşi vremurile erau destul de grele, iar pâinea, zahărul, făina şi uleiul se dădeau pe cartelă (roşie pentru activişti, cafenie pentru salariaţi şi de culoarea untului pentru pensionari – indicând cantităţi din ce în ce mai reduse) bunica făcea provizii din timp şi cocea delicioasele beigli cu mac şi cu nucă (mie îmi plăcea cel cu mac, bunicului cel cu nucă). Bradul era împodobit cu câteva globuri argintii (care scăpaseră nevătămate din război), cu ghirlande din paie şi flori de hârtie, nuci vopsite cu lunar, bomboane salon învelite în staniol argintiu şi colăcei de bezea (pe care abia aşteptam să-i ronţăi după ce desfăceam bradul). Nu era luminat cu beculeţe ci cu lumânărele aşezate în suporturi sub formă de floare şi trebuia să fim cu mare băgare de seamă să nu ia foc bradul, după ce le aprindeam.Read more…
Această iarnă ciudată
Aici, la Cluj, iarna nu se mai îndură să vină. Deunăzi am văzut nişte magnolii înmugurite cu boboci mari şi pufoşi… S-a instalat un sfârşit de toamnă aproape identic cu primăvara sfielnică, frunzele arămii se îngemănează cu mugurii iţiţi peRead more…
Franța rămâne europeană și democratică
Alegerile regionale din Franța, respectiv cel de-al doilea tur de scrutin care s-a desfășurat pe 13 decembrie a.c. mi-a făcut impresia unui ”déjà vu” în context românesc și, de aceea, am fost optimistă, având încredere în victoria democrației, a bunuluiRead more…
De la un congres la… altul
Am aterizat în 18 octombrie pe Aeroportul Ben-Gurion, în plină alertă determinată de înjunghierile devenite întâmplări cotidiene. Alerta nu se vedea pe aeroportul altădată animat de mulțimea turiștilor aduși de curiozitate, sau sete de credință în această insulă de istorie,Read more…
Insinuări toxice într-o emisiune despre evrei
Am dat click pe adresa unei emisiuni de radio, despre evrei, recomandată pe Facebook, “ în ajun de Hanuka” şi consolidată cu “like”-urile mai multor cunoştinţe. Colajul de 13 minute – după cum specifica reporterul, în preambul. – conţine fragmenteRead more…
Samuel Izsák – 100 de ani de la naştere
Motto: Un om trăieşte după moarte atâta timp cât urmaşii îşi amintesc de el (dicton latin). Timp de mai bine de 40 de ani, profesorul Izsak urca în fiecare dimineaţă pe strada Pasteur, la Catedra de Istorie a Medicinei șiRead more…