Demonstrație împotriva antisemitismului la Londra: furie și solidaritate

May 14, 2026By

Când am ajuns pe Whitehall, strada din centrul Londrei unde a avut loc demonstrația din 10 mai, am fost întâmpinat de mai multe porți detectoare de metal prin care erau obligați să treacă participanții – o imagine care ar putea fi șocantă pentru cineva care nu este la curent cu valul de antisemitism din Marea Britanie care a atins un paroxism în ultima lună și jumătate. Realitatea este însă că evreii britanici sunt sub stare de asediu, iar vorbitorii la demonstrația care a avut loc în față la Downing Street 10, reședința prim-ministrului Keir Starmer  au făcut acest lucru câte se poate de clar. „Este inacceptabil ca comunitățile noastre să poată funcționa doar în spatele unor garduri înalte și sub paza agenților de securitate. Este inacceptabil ca platformele de socializare să continue să răspândească cu impunitate ura împotriva evreilor. Este inacceptabil ca Iranul să incite la violență împotriva cetățenilor britanici pe teritoriul britanic.” a spus șef rabinul Regatului Unit, Ephraim Mirvis, cerând expulzarea ambasadorului iranian și interzicerea Gărzii Revoluționare Islamice (IRGC). Cea mai aplaudată intervenție a aparținut lui Badenoch: „Am promis că vă voi fi alături. Am promis că voi face tot ce-mi stă în putință pentru a vă arăta că nu sunteți singuri și că Marea Britanie vă susține. Trebuie să denunțăm ura, atunci când o vedem. Există numeroase focare de antisemitism în această țară, dar cel mai mult mă îngrijorează creșterea extremismului și a terorismului la nivel mondial. Mulți se tem să spună lucrurilor pe nume.Read more…

May 14, 2026 0 Comments

„N-a dansat decât o vară”

May 14, 2026By

De fapt, ar fi trebuit să modific titlul articolului care face trimitere la faimosului film din anii 1950, sub forma: „N-au dansat decât o vară”, referire la imaginea care, printre multe altele, a devenit virală: dansul noilor miniștri maghiari, după ce au fost confirmați de parlamentul nou ales de la Budapesta. Dacă la anunțarea rezultatelor alegerilor din 12 aprilie, malul Dunării de lângă Parlament și străzile adiacente erau pline de entuziaști, bucuroși de căderea, după 16 ani, a regimului Orbán, nimic nu se poate compara cu dimensiunea sărbătoririi instaurării noului guvern, a noului parlament și cu alegerea ca premier a carismaticului Péter Magyar, principalul făuritor al acestei victorii, a doua schimbare de regim, după 1990, cum au considerat mulți oameni politici din Ungaria, analiști sau chiar o parte a populației. Partidul Tisza a simțit cât de plăcut este sentimentul victoriei, să vezi că o mare parte a țării te susține, dar, după ce te trezești din euforia momentului, nu trebuie să uiți că acești entuziaști ți-au dat un cec în alb și așteaptă de la tine să schimbi lucrurile, făcute în decurs de 16 ani care au ciuntit toate principiile unui stat democratic, au știrbit prestigiul țării și aproape că au scos Ungaria de pe parcursul european, orientând-o nu spre apus, ci spre răsărit.Read more…

May 14, 2026 0 Comments

Revoluția Verde

May 14, 2026By

Revoluția Verde a mai fost numită și „a Treia Revoluție Agricolă”.  Dar care au fost celelalte două? Prima a fost însuși începutul agriculturii, cu peste 10.000 de ani în urmă, în Neolitic.  Interesant că de atunci și până prin 1600 s-a schimbat foarte puțin.  E adevărat, cu timpul au apărut tehnici noi.  Deja în Antichitate se știa că un ogor nu poate fi cultivat la nesfârșit, pentru că fertilitatea lui scade.  Biblia spune: Timp de șase ani să semeni pământul și să-i strângi rodul.  Dar în al șaptelea, să-i dai răgaz și să-l lași să se odihnească… (Exod 23: 10, 11)  Păziți poruncile Mele și împliniți-le [și atunci]țara își va da roadele, veți mânca din ele și vă veți sătura…  (Lev. 25: 18, 19).  Și cu toate acestea, productivitatea a rămas foarte mică.  În Franța, în 1750, surplusul produs de trei țărani ajungea pentru a hrăni un singur orășean. În alte țări europene situația era poate mai bună, dar nu cu mult. A Doua Revoluție Agricolă a avut loc cam între 1600-1850.  În această perioadă, mai ales în Anglia, productivitatea a crescut rapid.  Cauzele au fost multiple: – Introducerea culturilor aduse din America, mai ales porumbul și cartoful.  Acestea dau recolte mai mari cu mai puțină muncă.  De exemplu, grâul trebuie treierat, măcinat, prepararea pâinii este complicată, dar un cartof fiert este gata într-o jumătate de oră.Read more…

May 14, 2026 0 Comments

Sunt un “birobidjaner”. Interviu cu profesorul Ber Kotlerman (I)

May 14, 2026By

L-am cunoscut pe profesorul Ber Kotlerman, de la Universitatea Bar-Ilan, cu prilejul Şcolii Internaţionale de Iarnă de Limbă Idiş pentru Avansaţi, organizată în februarie 2026 de Institutul de Studii iudaice şi Istorie Evreiască din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai. Toate expunerile au fost prezentate în limba idiş, nu am înţeles ceea ce le-a spus profesorul Kotlerman cursanţilor, dar am remarcat atmosfera destinsă şi carisma vorbitorului care a ştiut să stârnească interesul auditoriului şi să instaleze buna dispoziţie punctată cu hohote de râs. Știam de pe Internet că profesorul copilărise în Birobidjan şi, după interviul luat pentru emisiunea TV, l-am rugat să-mi acorde unul pentru revista Baabel. Despre Birobidjan s-a mai scris în revista noastră, dar niciodată nu am avut ocazia să discutăm cu un nativ. Peste câteva zile ne-am întâlnit la biblioteca Institutului de Studii Iudaice. Discuţia a început, firesc, despre familie şi copilărie.Read more…

May 14, 2026 0 Comments

Să stai cu regele la masă

May 14, 2026By

Eu nu am stat niciodată la masă cu vreun rege, dar președintele american Trump a făcut-o recent cu ocazia vizitei regelui Marii Britanii, Charles al III-lea, la Washington. De fapt, era o vizită banală, programul nu conținea elemente vitale, nici măcar importante pentru ambele națiuni și cu atât mai puțin pentru întreaga lume. Această vizită va rămâne în istorie nu pentru rezultatele convorbirilor de ordin politic între cei doi (nu i-aș putea numi pe amândoi șefi de stat, pentru că regele Angliei are, precum se știe, doar o funcție onorifică), ci pentru dineul oferit de președintele american în cinstea monarhului britanic. De la bun început propun tuturor celor care nu au avut ocazia să asculte discursurile celor doi oameni de stat, să pună deoparte acest text, să „urce pe Internet”, pentru a le asculta și doar apoi, dacă doresc, să se reîntoarcă la rândurile de față. În viața mea am ținut destule discursuri și niciodată nu am avut un text în față. Mi s-a părut că e mai important să urmăresc fizionomia ascultătorilor, decât să mă țin, cuvânt cu cuvânt, de un text scris. Ascultându-i pe cei doi cum citeau discursuri scrise pe hârtie, am avut senzația că în materie de discursuri eu sunt un simplu amator. Read more…

May 14, 2026 0 Comments

Despre fobii

May 14, 2026By

Nici eu nu știam că există atâtea feluri de fobii, le cunoșteam numai pe cele mai răspândite: claustrofobia, agorafobia, homofobia, xenofobia, islamofobia, hidrofobia, fotofobia… Fobia este o tulburare manifestată printr-o frică sau repulsie excesivă, irațională și persistentă (peste șase luni) față de un obiect sau o situație (1). Cei care suferă de fobie fac orice pentru a evita obiectul sau situația respectivă, chiar dacă acest lucru e riscant. (De exemplu, cei care suferă de frica de ace refuză perfuziile. Dar dacă refuzul le-ar pune viața în pericol și ei sunt nevoiți să accepte perfuzia, fobicii manifestă anxietate extremă, atacuri de panică, uneori chiar leșin, diaree, vomă, dureri pectorale și greutăți de respirație. Fobiile se împart în trei categorii (1): fobiile specifice, fobia socială și agorafobia. Frecvența fobiilor diferă în regiunile globului între 0.5-8% – poate că este și o chestiune de diagnostic, pentru că cea mai mare frecvență se observă în SUA. Manifestările predomină între 10 – 17 ani și scad cu vârsta. Există o legătură între unele fobii la o vârstă tânără și tentativele de sinucidere. Tendința la agorafobie poate fi genetică.Read more…

May 14, 2026 0 Comments

Vecinii mei din copilărie

May 14, 2026By

Casa în care am locuit vreme de douăzeci și cinci de ani pe strada Rákóczi, în cartierul Grigorescu din Cluj, avea treizeci de locatari, români, maghiari, germani, evrei, armeni și turci, „o casă a naționalităților conlocuitoare din România”, dacă vreți. Era o clădire cu două etaje, construită în anii 1930. Toți copiii din imobil vorbeau româna și maghiara, unii au învățat și germana. Curtea cu pomi fructiferi oferea o diversitate de fructe gratuite care, din păcate, erau recoltate verzi. În spatele imobilului era un teren mare pe care jucam fotbal sau volei. Vecinii se alăturau cu plăcere la jocurile noastre. Cea mai bătăioasă și mai sprintenă era Ana, fetița familiei cu care împărțeam apartamentul. Se cățăra cu dibăcie în pomi, iar noi băieții o rugam să ne arunce și nouă fructe. Într-o zi, împreună cu prietenul meu Béla, i-am demontat o păpușă și ca pedeapsă ea mi-a făcut un cucui pe frunte cu o bilă de popice. În adolescență, Ana obișnuia să-și spele lenjeria de corp și s-o usuce în curte, pe o sfoară întinsă în fața ferestrei ei, între doi pomi. Un vecin, nenea Barabaș, avea motocicletă și dimineața trecea printre acei copaci pentru a ieși în stradă. Dacă rufele Anei erau la uscat, se apleca și se ferea. Într-o zi, după ce rufele s-au uscat, Ana a uitat să scoată sfoara și după-amiază, când nenea Barabaș s-a întors de la lucru, era cât pe ce să fie spânzurat. De atunci el a poreclit-o pe Ana “Floare de Spânzurătoare”.Read more…

May 14, 2026 0 Comments

Visul lui Werner

May 14, 2026By

După ce m-am stabilit  în Canada în 1980, am început să mă interesez și să mă informez în mod serios despre posibilitățile de a integra în viața mea activități de divertisment și sport într-un cadru sănătos și natural. Am fost uluit de cât de vaste și diverse erau. Mi-a luat vreo șapte ani să descopăr combinația câștigătoare care ar fi satisfăcut pasiunea mea de a vâsli într-unul dintre locurile cele mai pitorești din Canada, în Georgian Bay, partea cea mai pitorească a lacului Huron. Acolo funcționează un centru de excursii cu caiacul. În august 1988 mi-am programat o excursie ghidată de două zile cu înnoptare. Am ajuns într-o vreme caniculară. L-am cunoscut pe ghid, un tânăr atletic și prietenos, care s-a interesat de gradul meu de expertiză și autonomie pentru acest tip de aventuri. I-am răspuns cu mândrie că mă consider un expert. M-a atenționat că vom parcurge cu caiacul circa 80 de kilometri. Am dat aprobator din cap și am ridicat mâna dreaptă, cu degetul arătător în sus, în stil american de aprobare. M-a mai întrebat dacă știu să mă cațăr înapoi în caiac, dacă mă răstorn de la valuri sau de la vânt. Am spus că da, deși nu m-am mai răsturnat de 20 de ani. Eram un grup de opt caiaciști, inclusiv ghidul. Deși eram in față, am observat că o barcă galbenă din grup se apropie din ce în ce mai mult de barca mea și a și ajuns lângă mine, foarte aproape. Distanța era perfectă pentru conversația care s-a dovedit a fi şi intenția vâslașului. “Hello”, mi-a zis și eu i-am răspuns cu același salut. Omul și-a ajustat ritmul ca să mergem cu aceeași viteză. – Mă cheamă Werner, a zis omul. Read more…

May 14, 2026 0 Comments

„Zikhron Yosef”, prima școală din cartierul Ahuza

May 14, 2026By

În inima cartierului Ahuza din Haifa funcționează și astăzi școala „Zikhron Yosef”. Însă clădirea originală a primei școli a cartierului nu mai există, ea s-a pierdut în transformările succesive ale locului, lăsând în urmă doar povestea sa. Originile școlii „Zikhron Yosef” (În memoria lui Yosef) se află în anii ’20 ai secolului trecut, odată cu începuturile consolidării cartierului Ahuza. Primii locuitori, imigranți din România, au sosit aici în anul 1924 și au dorit să întemeieze o comunitate nouă, cu instituții publice proprii. Înființarea școlii a fost inițiată de societatea „Yedidia”. Unul dintre fondatorii instituției și primul său director a fost Yosef Segal, membru al asociației și originar din București. El a devenit o figură centrală în conturarea vieții educaționale din primele decenii ale cartierului Ahuza. Școala și-a deschis porțile acum o sută de ani, în 19 septembrie 1926,Read more…

May 14, 2026 0 Comments

JOI. UN AN. MAI (II)

May 14, 2026By

Peter Rosenthal a mai publicat sporadic în revista Baabel, cel mai recent fiind romanul autobiografic În capcana timpului, apărut în foileton în 2022.  Peter este „medicul-condeier” prin excelență.  Și când a primit un post, o dată pe săptămână, în zilele de joi, la o clinică de psihiatrie în celălalt capăt al orașului Köln, i-a venit o idee: să consemneze, timp de un an, întâmplările mărunte din zilele de joi, scenele inedite la care a fost martor, impresiile, ideile, stările de spirit…  Așa s-a născut culegerea de proză scurtă intitulată Donnerstags [Joi], apărută în decembrie 2025 la editura Parasitenpresse
18 mai Christi Himmelfahrt (Înălțarea Domnului)Read more…

May 14, 2026 0 Comments

Gânduri despre FTF (*) şi nu numai

May 7, 2026By

De obicei, după ce urc în autobuz, caut un loc comod – ideal e dacă mă pot aşeza, dar e bine şi dacă mă pot  cu spatele – scot smartphonul şi profit de timpul călătoriei pentru a răspunde la mesaje şi e-mailuri, a citi ştirile cele mai actuale sau a vedea noutăţile de pe reţelele sociale. De altfel – şi am mai scris despre asta[1] – majoritatea covârşitoare a călătorilor stau cu nasul în telefon. Din când în când, arunc o privire pe geam ca să nu ratez staţia de coborâre, dar pe ruta mea obişnuită nu mai e nevoie, pentru că „simt” când mă apropii de destinaţie. Acum câteva zile însă atenţia mi-a fost distrasă la o staţie intermediară când au urcat în autobuz o mămică frumuşică (deşi cam durdulie) şi o fetiţă cu un ghiozdan turcoaz care vădea că ieşise de la şcoală sau poate de la grădiniţă. Amândouă aveau în mână câte un cornet de îngheţată. Locul de lângă mine era liber, aşa că mama şi-a instalat copilul şi i-a spus: „Stai cuminte şi mănâncă-ţi îngheţata, fără să te pătezi!” şi apoi – într-o echilibristică demnă de admiraţie – a început să-şi „scrolleze” telefonul mobil, lingându-şi tacticos îngheţata. Fetiţa se foia, îşi bălăngănea picioarele şi din când în când spunea timid „mami”, dar fără niciun ecou. Era clar că se plictisea şi avea chef de vorbă. În condiţiile normale, de acum câţiva ani (oare câţi?), aş fi intrat în vorbă cu fetiţa de lângă mine, dar în ziua de azi ar fi o întreprindere riscantă. Nu te poţi adresa unui copil în public, fără a fi suspectată de intenţii necurate sau considerată o „babă băgăcioasă”.Read more…

May 7, 2026 19 comments

Numele lui Octavian Goga în spaţiul public – prilej de controverse şi proteste

Apr 30, 2026By

De curând în presa clujeană au apărut câteva reacţii  la demersurile Asociaţiei pentru Prevenirea şi Combaterea Antisemitismului şi Legionarismului din Arad care, bazându-se pe prevederile articolelor 12 şi 13 ale Legii nr. 241/2025 (aşa-numita Lege Vexler) a solicitat îndepărtarea bustului lui Octavian Goga din Iaşi şi schimbarea denumirilor Bibliotecii Judeţene Octavian Goga şi a străzii Radu Gyr din Cluj. La Iaşi, acţiunea asociaţiei arădene a avut câştig de cauză. La sfârşitul lunii martie bustul lui Octavian Goga a fost demontat din zona intens circulată de lângă Copou şi mutat provizoriu într-o hală, urmând să-şi găsească locul într-un muzeu. Îndepărtarea bustului a fost efectuată de către Ateneul Naţional Iaşi, o instituţie subordonată municipalităţii, cea care a şi iniţiat amplasarea bustului, în urmă cu cinci ani. Bustul lui Goga în spaţiul public ieşean a stârnit controverse chiar din momentul dezvelirii, la 1 aprilie 2021, din cauza activităţii politice a celui omagiat. Octavian Goga a fost liderul Partidului Naţional Creştin (având zvastica pe emblemă), a fost prim-ministru sub culorile acestui partid şi în cele 44 de zile (28 decembrie 1937 – 10 februarie 1938) de guvernare a emis Decretul nr. 169 privind revizuirea cetățeniei, în urma căruia 225.222 de evrei (36,50% din populaţia evreiască) și-au pierdut cetăţenia adică protecţia din partea statului român. Odată cu intrarea în vigoare a Legii Vexler s-au creat premisele pentru îndepărtarea lui, o acţiune care a dat naştere la un val de proteste. Cei care se împotrivesc subliniază importanţa “poetului pătimirii noastre” pentru literatura română şi consideră că această acţiune este nici mai mult, nici mai puţin decât un “atentat la identitatea naţională”. Această idee este exprimată încă din titlu într-o declaraţie dată publicităţii de un grup de personalităţi culturale clujene care a reacţionat faţă de cererea aceleiaşi Asociaţii pentru Prevenirea şi Combaterea Antisemitismului şi Legionarismului din Arad privind schimbarea denumirii Bibliotecii Judeţene “Octavian Goga” Cluj şi a străzii Radu GyrRead more…

Apr 30, 2026 17 comments

Criza demografică și „miracolul” israelian

Apr 30, 2026By

La fel ca toți cei din generația de boomers, în anii 1960 și eu am crescut sub amenințarea suprapopulării.  Pe la 1800 Thomas Malthus a formulat teoria după care populația crește mult mai repede decât mijloacele de subzistență, ceea ce, mai devreme sau mai târziu, va duce la suprapopularea Pământului, foamete și luptă pentru resurse.  Și într-adevăr, anii 1960 au văzut foamete masivă în țările subdezvoltate, teoria lui Malthus părea să se adeverească pe zi ce trece.  Deocamdată agricultura modernă produce hrană suficientă pentru toți, dar populația continuă să crească.  Oare ce ne mai așteaptă??? Abia în ultimii ani mi-am dat seama că situația începe să se schimbe.  Creșterea a devenit mai lentă și se prevede că în 20-30 de ani populația globală va începe să scadă.  În multe țări ea se află deja în scădere.  Principala cauză este scăderea natalității.  Pentru ca populația să rămână constantă, o femeie trebuie să aibă în medie doi copii. (De fapt, ceva mai mult, pentru că nu toate fetițele care se nasc ajung la vârsta reproducerii.)  Și iată că în multe țări natalitatea a scăzut sub această cifră: în România este 1,7, media în UE este 1,3 și în unele țări asiatice ea este și mai mică, în Coreea de Sud ea se apropie de 0,7, adică generația viitoare va fi numai o treime din cea de astăzi!  În primul rând există cauze obiective, factori de mediu (poluarea aerului, a apei de băut etc.) cu substanțe care perturbă echilibrul hormonal, afectează fertilitatea, atât a bărbaților cât și a femeilor, duc la avorturi spontane etc, dar şi factori sociali. În societatea modernă cuplurile au doar 1-2 copii sau chiar deloc… Israelul însă face excepţie.Read more…

Apr 30, 2026 8 comments

Cernobîl – Complotul tăcerii

Apr 30, 2026By

Cu șase ani înainte de accidentul de la Cernobîl a avut loc cel de la Three Mile Island, în SUA. Blocarea unui robinet de evacuare a dus la formarea unei bule de hidrogen în reactorul numărul doi. Atunci s-a eliberat în atmosferă o cantitate imensă de gaze radioactive. Administrația Carter a mușamalizat amploarea dezastrului și nu s-au studiat consecințele pe termen lung ale radiațiilor asupra oamenilor și a mediului. Trebuie menționat că președintele Jimmy Carter fusese inginer nuclear în marina USA. Oare acest accident a fost studiat în URSS? Nu cred. În aceste zile, când se comemorează 40 ani de la catastrofa de la Cernobîl, vreau să vă povestesc unele amintiri personale. Eram un tânăr absolvent de facultate care visa să fie parte integrantă a noului program nuclear al României, concretizat în Centrala Nucleară de la Cernavodă. De cum am luat repartiția, Tovarășul Director ne-a explicat: – Aveți nevoie în primul rând de cunoștințe și pricepere și doar apoi de puțină îndrumare. Nu avem pentru voi locuințe, nici paturi la cămin. Trebuie să vă prezentați la serviciu dimineața la ora 7. Mi-am început activitatea de inginer navetist. După o scurtă discuție, șeful proiectărilor m-a anunțat că am fost respins de la grupa nucleară. Mă cam așteptam eu la așa ceva, doar aveam rude în străinătate (adică în Israel).Read more…

Apr 30, 2026 15 comments

Ursulețul Winnie și împăcarea anglo-americană

Apr 30, 2026By

Regele Charles al IV-lea al Marii Britanii și regina Camilla au fost invitați în această săptămână într-o vizită de stat la Washington. Cercurile politice din ambele țări au acordat o importanță deosebită acestui demers, ținând cont de tensiunile serioase anglo-americane, în condițiile în care, de peste un secol Marea Britanie este considerată aliata preferată a Statelor Unite. Manifestarea cea mai pregnantă a acestei prietenii a fost sprijinul acordat de Statele Unite Marii Britanii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, înainte de Pearl Harbour, deci în perioada în care America urma o poziție izolaționistă, de neamestec în războiul european. Dar președintele Roosevelt nu a vrut să lase Marea Britanie, singura țară care nu cedase presiunilor și forței Germanei naziste, pradă lui Hitler. Relațiile apropiate s-au păstrat și după război, SUA au susținut până și Brexitul, ieșirea Marii Britanii din UE, prin acorduri comerciale preferențiale. Lucrurile au mers bine până de curând când, prin măsurile economice, politice și militare inițiate de președintele Trump, s-a ivit o prăpastie între cei doi parteneri istorici, mai ales când premierul laburist Keir Starmer a refuzat să-l sprijine pe Trump în aventura iraniană, în soluționarea prin forța armelor a problemei strâmtorii Ormuz. De aceea, vizita regelui Charles, al cărui titlu este echivalent cu șeful statului, și a reginei Camilla a fost considerată ca o provocare diplomatică serioasă care, speră cercurile politice, va atenua tensiunile. Marea Britanie a folosit însă și mijloace diplomatice mai puțin obișnuite pentru detensionarea situației, și anume un cadou special pregătit de regina Camilla pentru America. Este o jucărie de pluș…Read more…

Apr 30, 2026 6 comments

Câte ceva despre antisemitismul din România de azi

Apr 30, 2026By

Impresia pe care o aveam în tinerețe despre mine însumi s-a transformat acum în certitudine: nu știu cum să răspund la provocări, mai ales atunci când „provocarea” este pozitivă. Așa se face că din nou, pentru a nu știu câta oară, m-am trezit că nu știu cum să reacționez în fața unei asemenea dileme. Propunerea bunului meu prieten, Dr. T.E., el însuși colaborator la Baabel, a fost o asemenea provocare pozitivă: amicul meu mi-a propus să scriu despre antisemitismul din România contemporană. De ce provocare? La fel de bine o putea face și el. De ce pozitivă? Pentru că e vorba de a pune pe „hârtie” câteva însemnări despre un fenomen care se credea diminuat în ultimele decenii, dar el își ridică capul cu o frecvență îngrijorătoare. Prima întrebare pe care ar trebui să ne-o punem este cum se explică că în România rămasă practic fără evrei antisemitismul nu a dispărut nici pe departe. Nu e singurul caz. Japonia, de exemplu, nu a avut niciodată o populație evreiască semnificativă. Acum 150 ani erau câteva sute, astăzi între 1000 și 4000, nu se știe exact. Și totuși, Japonia de astăzi e martoră la clare manifestări de antisemitism, deghizat, e drept, în hainele anti-israelismului. Și dacă în Japonia da, atunci în România cu atât mai mult. Doar între cele două războaie mondiale România a avut cca 800.000 de evrei la o populație de aproape 20 de milioane locuitori.Read more…

Apr 30, 2026 16 comments

Soarta unui lac termal

Apr 30, 2026By

În județul Bihor, în apropiere de Băile 1 Mai, în zona stațiunii Felix de care sunt sigură că mulți cititori au auzit, a existat lacul termal Pețea sau Peța, pe o suprafață de peste 23 de ha. Se poate afirma fără exagerare că el a fost o minune geologică, un loc unde iarna puteai să te crezi într-o oază tropicală. Indiferent de temperatura aerului de afară, apa lacului se menținea la 30oC, fiind alimentat de izvoare termale care „pompau” în permanență apă caldă din adâncime. Când afară era ger, deasupra lacului erau vălătuci de abur. Lacul termal de la 1 Mai era o arie naturală protejată. Aici, în apa termală, trăiau specii endemice, care se regăsesc doar pe areale foarte restrânse, specifice. Fiind un habitat unic în lume, el a devenit un recipient spectaculos al memoriei unor vremuri extraordinar de îndepărtate, permițând supraviețuirea unor specii tropicale dispărute de pe continentul nostru odată cu ultima glaciațiune.Read more…

Apr 30, 2026 11 comments

De-ale războiului 

Apr 30, 2026By

O după-masă de martie, anul acesta, la Tel Aviv. Am ajuns la gară cu autobuzul. În timp ce mă grăbeam spre intrarea gării, a pornit alarma. Întâi am auzit-o de la telefoanele celor din jur, după câteva secunde am simțit în buzunar telefonul meu vibrând și lanterna lumina puternic, intermitent. Nu a fost nevoie să citesc anunțul de pe ecran. Aproape imediat s-a auzit printr-un megafon o voce care avertiza că vine o alarmă și îndemna trecătorii să intre în adăpostul cel mai apropiat. După câteva secunde au pornit și sirenele. Țipetele lor stridente, sfâșietoare și amenințătoare, pulsând în urechi de la tonuri joase spre cele înalte și înapoi, au acoperit toate zgomotele din jur. Până am intrat în gară, sirenele s-au oprit și s-a lăsat o liniște ciudată. Conform dispozițiilor Comandamentului Frontului Intern (CFI), în această situație nu se mai face controlul de securitate și porțile automate erau deschise, permițând intrarea liberă a mulțimii. Împreună cu alți călători am coborât scările și am ajuns la capătul peronului subteran. Un megafon anunța că adăpostul este la celălalt capăt al peronului, la vreo 100 de metri. În timp ce ne grăbeam spre adăpost, s-au auzit câteva bubuituri puternice. Greu de știut dacă erau proiectilele noastre sau rachetele lor, căzute poate prin apropiere.Read more…

Apr 30, 2026 4 comments

„Vacanță de război”

Apr 30, 2026By

De mai bine de 14 zile suntem într-o „vacanță de război”, a se citi: armistițiu cu Iranul. Dintotdeauna, încă de când eram elev, mi-au plăcut vacanțele, mai ales cele de vară. Patruzeci de zile mi-am petrecut o bună parte a timpului în adăpost, la baie mergeam în grabă, de multe ori am rămas bărbierit doar parțial, iar în rarele zile când m-am aventurat la cafenea, mi s-a întâmplat să-mi termin cafeaua în adăpost. Când conduceam mașina, mă interesa în primul rând unde sunt adăposturile. Noroc că pe GPS le puteai găsi pe cele mai apropiate. Dar asta nu înseamnă că le-am și găsit de fiecare dată, uneori mi-au rămas doar șanțurile de lângă drum ca loc „sigur”. Adeseori, în adăpost, regretam că sunt ateu și nu am cui să mă rog pentru ajutor. Într-o noapte, acum vreo trei săptămâni, s-a făcut deodată liniște…Read more…

Apr 30, 2026 2 comments

Este șantajul iranian Hormuz rezolvabil?

Apr 30, 2026By

Și UE și SUA trebuie să fie îngrijorați de intențiile regimului terorist Iranian ale cărui rachete balistice ajung la 4.000 km, când Israel se află doar la 2.000 km de Iran. Oare de ce au ei nevoie de rachete cu o rază de acțiune atât de mare? Las cititorilor să-și imagineze intențiile Iranului cu aceste rachete… În orice caz, membrii acestui guvern extremist nu sunt proști. Oare SUA nu a prevăzut șantajul Hormuz? Chiar dacă ar fi prevăzut acest lucru, eu cred că nu prea aveau cum să-l prevină, fiindcă iranienii, staționați pe uscat, atacă cu rachete vasele comerciale care vor să treacă strâmtoarea. Prin închiderea strâmtorii, iranienii au declanșat o adevărată criză economică mondială. Dar, în naivitatea ei, lumea liberă nu învinuiește Iranul pentru această criză, ci Statele Unite și Israelul. O altă greșeală a fost că serviciile secrete ale celor două state nu au pregătit din timp o opoziție puternică și înarmată împotriva regimului. Read more…

Apr 30, 2026 24 comments