Alegerile din Israel – Ziua de după

Îmi amintesc de o glumă veche: Plutonierul vine la o grupă de soldați și le spune: “- Am o veste bună și una proastă. Vestea bună este că mâine schimbați ciorapii. – Și care e vestea proastă? – întreabă unul din soldați. – Că îi schimbați între voi.” Și la alegerile din Israel am o veste bună și una proastă. Vestea bună (pentru unii) este că Netanyahu le-a pierdut. Din blocul majoritar de 68 de mandate, la ora scrierii acestor rânduri a rămas cu 55. Vestea proastă este că opoziția nu le-a câștigat. Îmi este greu să îmi amintesc de un singur lucru bun făcut de guvernul lui Netanyahu în ultimii cinci ani. Deși a avut oarecare reușite în acest domeniu, nu a reușit nici să schimbe regimul iranian și nici să înlăture amenințarea nucleară. Dovada e posterul pe care l-a publicat el însuși acum câteva zile, cu ciuperca atomică deasupra Tel Avivului. De catastrofa din 7 octombrie nici să nu mai vorbim. Pe plan economic el ne promite în stil churchillian: „Nu am nimic altceva să vă ofer decât sânge, lacrimi și bitcoini.” El însuși înțelege că sancțiunile economice europene (care ar fi putut fi evitate) ne vor afecta pe toți – sau cel puțin pe aceia dintre noi care nu și-au pus banii la adăpost în bănci elvețiene.Read more…

“Antisemit” – responsabilitatea unei etichetări

Combaterea, stăvilirea şi eradicarea antisemitismului sunt obiectivele oricărei societăţi democratice, fiind consfinţite şi în legislaţia acestora. Orice cetăţean, orice Om responsabil este dator să semnaleze, să-şi ridice glasul împotriva manifestărilor antisemite – dar şi rasiste, xenofobe, ostile faţă de oamenii aparţinători unor grupări etnice, religioase – pe care le sesizează în spaţiul public, fie el real sau virtual. Pe de altă parte, aceste acţiuni implică responsabilitate şi discernământ în identificarea antisemitismului, a expresiilor sale şi a antisemiţilor care le dau glas, incitând la ură şi acţiuni duşmănoase îndreptate împotriva evreilor. Constat, din păcate, că eticheta de „antisemit” este aplicată cu uşurinţă în conflicte sau vendete politice şi personale, fiind o acuzaţie menită să stigmatizeze, să scoată din luptă un rival, un inamic. A acuza de antisemitism preşedintele statului – care se bucură de respectul şi aprecierea evreimii din România şi a celor mai importante organisme evreieşti internaţionale – pe motiv că nu-ţi ies pasienţele politice şi a argumenta acest fapt prin martiriul strămoşilor, mi se pare un comportament imatur şi iresponsabil care duce la demonetizarea, bagatelizarea unei primejdii reale, grave, care de-a lungul istorie s-a dovedit generatoare de moarte.Read more…

Idișul în România de altădată

Presa idiș din Vechiul Regat era tratată în mod general, împreună cu literatura idiș și cu publicațiile apărute în această limbă în toate provinciile românești. Analizele istorice, ca și cercetarea atentă și prezentarea amănunțită lipseau: baza rămânea bibliografică, pe lângă faptul că lucrările despre presa idiș scrise ele însele în această limbă aveau un număr limitat de cititori posibili. Număr care este și mai redus în prezent. Cartea colegei Augusta Costiuc Radosav vine să completeze acest golRead more…

Wilhelm Filderman – un exemplu de lider şi peste decenii

Se pare că în acest an va avea loc cel de al III-lea Congres al Federației Comunităților Evreiești din Români (F.C.E.R.).,la care se vor alege organele de conducere. Teoretic este posibil să se aleagă o nouă echipă de conducere, probabil mai tânără. Ca mulți alții, mi-am pus întrebarea : care ar trebui să fie profilul moral,în primul rând,dar și managerial, profesional chiar și ideologic al candidaților în contextul actual al societății românești și a existenței minorității evreiești din România ? Vă mărturisesc că citind cu atenție volumul pe însemnările și memoriile personale ale lui W. Filderman, am găsit numeroase răspunsuri la întrebările de mai sus. Read more…

Și iarăşi va veni potopul…dar după noi !

A venit potopul şi noroc cu Noe, care la porunca divină a construit celebra sa Arcă. De aici încep problemele Astăzi sunt milioane de specii, toate urmaşe ale perechilor din Arcă, şi mă întreb cum au intrat ele acolo şi au navigat şi au mâncat 40 de zile, mai ales că erau obişnuite să se mânănce unele pe altele. Dar asta înseamnă să căutăm nodul în papură. E mai bine, spun oamenii de ştiinţă, să căutăm Potopul în faptele istorice verificate.Read more…