A fost vecinul lui Hitler

Jun 11, 2025By

Un articol scris de Astrid Probst și publicat în The Guardian în 10 mai 2025 povestește despre peripețiile unui evreu pe nume Edgar Feuchtwanger care a fost un timp vecinul lui Hitler.(1) Acum el are peste 100 de ani – în 1929 era un copil de cinci ani și trăia cu părinții la München, iar Hitler s-a mutat într-un un apartament somptuos de nouă camere în casa de vizavi (vezi poza de frontispiciu). Acoliții lui Hitler s-au mutat și ei în apropiere. În 1935, München a fost declarat oficial capitala mișcării naziste. Tatăl lui Edgar era publicist și avocat, iar mama pianistă. Ei aveau adeseori oaspeți de seamă, de exemplu scriitorul Thomas Mann și avocatul Carl Schmitt care a devenit mai târziu membru activ al partidului nazist. Spre norocul lor, în 1939 familia lui Edgar a emigrat în Anglia. El este istoric, locuiește la Winchester și se declară printre ultimii supraviețuitori dintre cei care au trăit în preajma lui Hitler. Conversația cu ziarista a avut loc în limba germană. “Îl vedeam prin geam pe Hitler șezând în fotoliu și nu ni se părea deloc amenințător.” Ei credeau că Hitler și mișcarea lui (care de la început se declarau antisemiți) erau un fenomen temporar.Read more…

Jun 11, 2025 13 comments

Victorie la puncte a Israelului

Jul 3, 2025By

Cu toate că armistițiul e foarte fragil și de ambele părți propaganda și dezinformările curg în cascadă din toată mass media și platformele sociale, voi încerca să creionez, pe cât îmi permite obiectivitatea personală, un tablou succint al situației geopolitice. După 15 ani de amânări, Israelul s-a decis să încerce să reteze capul șarpelui și chiar a reușit parțial. După cum e bine știut, actualmente Iranul este centrul terorismului islamic din Orientul Mijlociu și nu numai, centrul de coordonare și de sprijin militar și logistic al puzderiei de organizații teroriste paramilitare precum: Hamas, Hezbollah, milițiile șiite din Iraq, milițiile pro iraniene din Siria, Houthi din Yemen și chiar Hamas din Cisiordania. După un deceniu şi jumătate de defensivă bazată în principal pe cele trei straturi de apărare antiaeriană, Iron Dome, David’s Sling și Arrow 2 și 3, guvernul Netanyahu a trecut la vechea paradigmă ofensivă israeliană, care în trecut a adus Statului Evreu succese militare deosebite ca în Războiul de Șase Zile din 1967 sau în cel de Yom Kipur din 1973. După dezastrul din 7 octombrie 2023, cea mai mare catastrofă națională a poporului evreu de după Holocaust, armata israeliană a început în mod metodic, foarte bine aplicat tactic și operațional, să elimine rând pe rând toate armatele proxy ale Iranului, care aveau sarcina să sugrume treptat din punct de vedere geostrategic Israelul din toate direcțiile.Read more…

Jul 3, 2025 41 comments

O necesară aducere aminte…

Jul 24, 2025By

Am fost educat de părintele meu să nu mă uit înapoi, ci să trântesc ușa după mine și să-mi caut drumul de viitor. Trecutul nu se poate repara și dacă nu am învățat nimic din ce mi s-a întâmplat, păcat de timpul irosit. Așa cum am mai scris, la emigrarea mea în Israel am lăsat în urmă o Românie stagnantă, în care nimeni (sau aproape nimeni) nu o ducea bine, dar nimeni (sau aproape nimeni) nu o ducea rău. Practic aveam de toate, deși – de exemplu, dacă aveam musafiri în weekend, toate după-amiezile acelei săptămâni le petreceam în căutare de alimente pentru a oferi oaspeților un meniu acceptabil. Aveam mașină, dar ca s-o cumpăr trebuia să pun banii la CEC, ca să se ”învechească” timp de șase luni. Și bineînțeles că pentru noi, cei înscriși de plecare în Israel, numai gândul la o posibilă excursie în străinătate era un vis cu zero șanse de realizare. Despre fiecare din amănuntele de mai sus aș putea scrie un eseu separat, dar mă opresc aici, pentru că în continuare vreau să povestesc despre recenta mea întoarcerea de 36 de minute în ”raiul” pe care-l părăsisem. De fapt, ”întoarcerea” nu m-a readus în anii 1970, ci cu vreo 15 ani mai târziu. De multă vreme știam de infamele schimbări în viața românului în acei ultimi 15 – 20 de ani ai dictaturii comuniste. Avusesem nenumărate ocazii să aflu că răul nu avea limite și că nu bunăstarea, ci supraviețuirea devenise scopul cel mai important al existenței românului. Știam că nu prea era de mâncare, știam că nu puteai încălzi apartamentul iarna. Nu simțeam nevoia să-mi îmbunătățesc ”colecția”… Dar iată că un prieten, bineînțeles originar din România, mi-a redeșteptat curiozitatea: – Tu mai ții minte discursurile lui Ceaușescu?Read more…

Jul 24, 2025 19 comments

Armata romană la Ierusalim

Aug 7, 2025By

Romanii aveau armata cea mai redutabilă a antichității.  Cu soldați bine antrenați, echipați și disciplinați și cu o tehnică militară demnă de invidiat pentru vremea lor, timp de mai multe secole ei a fost practic invincibili.  Imperiul Roman a fost enorm.  De fapt, el a fost întrecut de cel persan sub Cyrus și Darius, în schimb a fost mult mai longeviv și influența lui dăinuie până astăzi. Romanii au înțeles că o armată eficientă și disponibilă în orice moment trebuia întreținută și în timp de pace.  Costurile erau enorme, erau sute de mii de soldați, la un moment dat s-a ajuns la aproape o jumătate de milion, și solda lor trebuia plătită regulat.  Dacă nu…  Alternativa era îngrozitoare: soldații „șomeri”, rămași muritori de foame, ar fi continuat să facă ceea ce erau obișnuiți: să atace, să distrugă, să jefuiască pe oricine se nimerea. Oare ce făceau sute de mii de soldați romani pe timp de pace??  Câte ceva de făcut se găsea întotdeauna: păzeau granițele, îndeplineau și rolul poliției de astăzi (păstrau ordinea publică, înăbușeau răscoale…).  Soldații, care de obicei știau carte, participau și în administrația provinciilor.  Dar principala lor activitate era construcția – nu din întâmplare dotarea de bază a soldatului roman era sabia, lancea și… lopata. Read more…

Aug 7, 2025 11 comments

Purificarea argintului în textul biblic

Aug 21, 2025By

În articolul anterior am amintit procedeul numit cupelaţie, prin care patriarhul Avraam a obținut argintul pentru achiziționarea Criptei Patriarhilor din Hebron. Denumirea ”cupelație” nu apare ca atare în textul biblic, însă Biblia face referire la procesul metalurgic de rafinare. Iar un profesionist în piro-metalurgie poate descoperi existența acestui procedeu în textul biblic. Fraza anterioară nu trebuie să fie o noutate: textul biblic redă ”culoarea locală” a societății de atunci și, printre altele, cupelaţia nu putea trece neobservată. Desigur, descrierea procedeului este metaforică, însă aceasta a permis autorului biblic să redea cu mult mai multă intensitate profunzimea mesajului Său. Procedeul era utilizat pentru obținerea argintului prin topirea minereului de plumb, care conținea și argint (galenă argentiferă). Doar că minereul conținea și alte elemente nedorite, ”parazite”, care trebuiau îndepărtate. Procedeul se bazează pe proprietatea metalelor nobile de a nu rugini. Amestecul este încălzit în cuptoare la cca 1000oC, astfel că toate componentele, inclusiv argintul se topesc.Read more…

Aug 21, 2025 5 comments

Începutul școlii. Amintiri

Sep 18, 2025By

Nu demult a început școala și mi-am amintit cum eram eu la începutul școlii, cum m-am dus cu bucurie în clasa întâi. Abia mai târziu mi-am dat seama că sunt bănci de lemn, nu fotolii tapițate ca la CFR, și mi-a mai scăzut elanul. La început mă pasionau rechizitele școlare. Îmi doream o numărătoare cu rândunici din plastic, nu cu bile de lemn, penare colorate, radiere parfumate și chiar un stilou Parker cu peniță de aur, dar nu am primit nimic: ba nu se găsea, ba era prea scump, ba era numai pentru fetițe… Tata mi-a adus de la București un creion mecanic chinezesc și în prima zi l-am și folosit ca „pușcă”. Am deșurubat mecanismul, am pus înăuntru un bob de orez, am suflat din toate puterile și am nimerit cu precizie ținta, urechea unei fetițe care s-a înroșit și a început să țipe. După aceea am primit numai creioane din lemn și o ascuțitoare „fără rezervor”. De ciudă, două zile nu mi-am scris temele.Read more…

Sep 18, 2025 8 comments

Nu mai plânge, baby!

Oct 15, 2025By

Strada nu se mai numeşte Rákóczi, ci Eremia Grigorescu, dar numărul casei a rămas neschimbat: 28. O clădire burgheză, solidă, cu un etaj, cu ferestre mari şi frontispiciul decorat cu o ghirlandă de stucatură, după cum se obişnuia la cumpăna secolelor XIX şi XX. Trec des pe această stradă aflată sub dealul Cetăţuii, pentru că face parte din traseul cel mai scurt de acasă până „în oraş”, dar şi (mai ales) pentru că îmi face plăcere să revăd casa de la numărul 28. Apropiindu-mă de ea, mi se alătură, pe nesimţite, o fetişcană (imaginară) de vreo 13 ani (mai exact 12 ani şi 3 luni) îmbrăcată cu un paltonaş vernil (cumpărat în rate de la Magazinul Universal), ciorapi de nailon „de domnişoară” (care nu stau întinşi, ci se răsucesc pe gambele de copil) şi încălţată cu pantofi de lac cu baretă. Ştiu că sub pardesiu poartă o fustă albă de tergal[1] plisat (cumpărat în rate, tot de la Magazinul Universal) şi o bluză de catifea roz (cusută dintr-o rochiţă care-i rămăsese mică). Ţine în mână o carte învelită în foiţă de mătase: cadoul pentru D., colegul ei de clasă (a VI-a B) care o invitase la ziua lui de naştere. D., un băiat deştept şi dezgheţat, înalt (crescuse peste vară şi depăşise 1.80), cu vocea în schimbare, i-a mai spus: „Vom fi trei băieţi şi trei fete”. Această precizare dăduse o turnură specială aniversării care se arăta altfel decât celelalte zile de naştere, cu un cârd de copii neastâmpăraţi şi gălăgioşi care se înghesuie la joacă, dau iama în sendviciuri şi se îndoapă cu feliile de tort…Read more…

Oct 15, 2025 10 comments

Plătim prea scump și e păcat…

Oct 30, 2025By

Se moare din orice. Se moare de boală și se moare de ”bătrânețe”. Se moare în război și se moare (rareori) că așa vrea omul, să moară. Dar se moare, foarte mult, din accidente de circulație. După datele Organizației Mondiale a Sănătății, în 2016 (nu am date mai recente) 1.350.000 pământeni au murit din cauza accidentelor de circulație (sau o persoană la fiecare 26 secunde!), nemaivorbind de numeroșii ghinioniști rămași invalizi. Și numărul vehiculelor e în continuă creștere. În Israel, la aproximativ 10 milioane de locuitori, dintre care 7 milioane au peste 18 ani, circulă 3,7 milioane mașini particulare sau mai mult decât un automobil la două persoane! Procentajul deceselor rutiere diferă enorm de la o țară la alta. Harta de mai jos prezintă, în mare, situația în diferite țări ale lumii, raportat la 100,000 locuitori. În anul 2024, statisticile indică pentru România 10 decese rutiere la 100.000 locuitori, iar în Israel 3,63. O privire superficială asupra cifrelor poate duce la o concluzie în principiu corectă, dar ca peste tot, există și excepții. Numărul de decese în accidente rutiere pare să depindă de situația socioeconomică. Read more…

Oct 30, 2025 6 comments

Întâlnire cu un demonstrant pro-palestinian

Nov 27, 2025By

Eram la San Francisco. Am ieșit din hotel pe Union Square, ca să-mi scot bani dintr-un bancomat, dar mi-a ieșit în cale o demonstrație pro-palestiniană. Nu voiam să mă amestec în mulțimea de demonstranți “înarmată” cu drapele palestiniene și ale Hamasului, așa că am intrat în prima cofetărie care mi-a ieșit în cale. În local era multă lume. Mi-am comandat o cafea, m-am așezat la o masă cât mai departe de fereastră și m-am uitat în jur. Majoritatea consumatorilor erau tineri; cei câțiva oameni cu părul cărunt păreau să fie turiști. La un moment dat, privirea m-a fost atrasă de un tânăr cu keffieh, care bea un ceai. Un demonstrant care face o pauză scurtă, mi-am spus, și am început să-mi consult harta turistică. – “Puteți să-mi dați un plic cu zahăr brun, am uitat să-mi iau”, mi s-a adresat demonstrantul. L-am servit și m-am întors la harta mea. “Dumneata ești turist?” – l-am auzit pe omul cu keffieh într-o engleză fără accent. “Da” i-am răspuns scurt. Nu aveam niciun chef să stau la taifas cu el. Ultimul lucru care mi-l doream era să intru într-o discuție cu un demonstrant pro-palestinian. “De unde ești?” – nu s-a lăsat omul. Am tăcut o vreme, nu știam dacă să-i răspund sau nu. “După înfățișare pari grec sau italian, mi-a spus omul cu keffieh. Sau poate că ești verișorul meu evreu?”Read more…

Nov 27, 2025 12 comments

“Antisemit” – responsabilitatea unei etichetări

Nov 22, 2018By

Combaterea, stăvilirea şi eradicarea antisemitismului sunt obiectivele oricărei societăţi democratice, fiind consfinţite şi în legislaţia acestora. Orice cetăţean, orice Om responsabil este dator să semnaleze, să-şi ridice glasul împotriva manifestărilor antisemite – dar şi rasiste, xenofobe, ostile faţă de oamenii aparţinători unor grupări etnice, religioase – pe care le sesizează în spaţiul public, fie el real sau virtual. Pe de altă parte, aceste acţiuni implică responsabilitate şi discernământ în identificarea antisemitismului, a expresiilor sale şi a antisemiţilor care le dau glas, incitând la ură şi acţiuni duşmănoase îndreptate împotriva evreilor. Constat, din păcate, că eticheta de „antisemit” este aplicată cu uşurinţă în conflicte sau vendete politice şi personale, fiind o acuzaţie menită să stigmatizeze, să scoată din luptă un rival, un inamic. A acuza de antisemitism preşedintele statului – care se bucură de respectul şi aprecierea evreimii din România şi a celor mai importante organisme evreieşti internaţionale – pe motiv că nu-ţi ies pasienţele politice şi a argumenta acest fapt prin martiriul strămoşilor, mi se pare un comportament imatur şi iresponsabil care duce la demonetizarea, bagatelizarea unei primejdii reale, grave, care de-a lungul istorie s-a dovedit generatoare de moarte.Read more…

Nov 22, 2018 23 comments