Oricât de frumoase şi ispititoare ar fi nopţile de mai, împrospătate de răpăiala ploilor de primăvară, nici pe departe nu mai sunt ce au fost atunci când în liniştea nopţii răsunau serenadele! În Clujul acela, impregnat de învăţătură, populat de profesori, elevi şi studenţi, luna mai era o continuă sărbătoare a absolvenţilor şi, conform unui vechi şi îndrăgit obicei, în acest răstimp elevii şi studenţii din ultimul an se perindau în pâlcuri pe sub geamurile profesorilor, cântându-le la ore târzii din noapte. Potrivit ritualului profesorul căruia îi era adresată serenada aprindea lumina şi ieşea la fereastră pentru a saluta şi a le mulţumi celor care l-au onorat cu GaudeamusRead more…
Uniunea Europeană a scăpat la mustață de un blam – instaurarea, într-unul din statele membre, a unui președinte de extremă dreaptă. În cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din Austria, fostul lider al ecologiștilor, Alexander Van der Bellen, care a candidat ca independent, l-a învins cu 50,3 la sută (aproximativ 30.000 de voturi ) pe Norbert Hofer, reprezentant al Partidului Libertății (extrema dreaptă) care a obținut 49,7 la sută. Europa a răsuflat ușurată considerând că, totuși, spiritul democratic, bunul simț au învins. Dar, uitându-ne la procente, trebuie să constatăm cu tristețe că aproape jumătate din alegători a optat pentru platforma populistă, extremistă și xenofobă a Partidului Libertății, o formațiune politică al cărei lider carismatic, Jorg Haider, a fost un simpatizant SS declaratRead more…
În seara de 14 Mai 2016, la Brașov în Sinagoga Beit Israel, evreii din oraș și sioniști din 17 orașe din România s-au întâlnit la un eveniment special în care, de-a lungul celor 3 zile de la sfârșitul săptămânii au schimbat opinii,au dezbătut idei, au vorbit despre trecut și despre viitor, au cântat împreună, au ascultat cuvântări, s-au recules – unii rugându-se, alții reflectând în sine – și mai ales s-au bucurat toți că sunt împreună.Read more…
Duminică 22 mai 2016 am asistat la inaugurarea Monumentului Memorial al Martirilor Holocaustului din Gherla, un popas de omagiere, un spaţiu de reculegere, un loc armonios care îndeamnă la rememorare şi la reflecţie… Am încercat să identific cuvântul cheie pentruRead more…
Am copilărit în jurul acestei sinagogi frumoase, care ar trebui reabilitata, dar asta este o altă temă. Unii din prietenii mei cu care umblam la școala ebraică- haider-în sinagogă și cu care ne jucam în această curte sunt aici: Avi Mendel, Erwin Lazar, Milu Pataki, Gitta și Tibi Deutsch, Viviana și Ivan Kirsch. Majoritatea am crescut fără bunici. Cu mici excepții în anii 50 nu erau bunici și nu erau adolescenți evrei. Erau doar părinții reveniți din lagăr și copiii, născuți după război. Noi suntem generația care a trăit în umbra Holocastului și am fost afectați mult mai mult decât ar fi vrut părinții noștri, care de multe ori încercau să ne protejeze prin tăcere despre ororile care s-au abătut asupra familiilor noastre. Acum, când suntem și noi bunici ne dăm seama mult mai bine de întreaga tragedie a ceea ce a fost Holocaustul.Read more…
Astăzi, din inițiativa Organizației Evreilor din Gherla și a inimosului
domn Mike Klein, cu susținerea administrației locale și a primarului, un
proiect privat a devenit un bun al orașului. Monumentul este expresia
memoriei publice a Holocaustului. El are menirea de a emoționa și de a construi atitudini civice pentru prezent și viitor. Read more…
Nu pot spune, nici măcar cu aproximaţie, câte cărţi de beletristică mi-au trecut prin mâini de-a lungul vieţii mele, dar sunt convins că numărul lor îl întrece pe cel al volumelor de medicină pe care le-am parcurs în întreaga mea carieră mea profesională.
Pe unele le-am citit cu multă atenţie, pe altele le-am tratat cu un soi de indiferenţă sau uşoară curiozitate care s-a stins după primele zeci de pagini. Nu-mi amintesc să fi lăsat o carte la mijloc, deşi îmi inchipui că au fost şi din astea, iar motivul e numai îndoctrinarea impregnată de tatăl meu, un intelectual de rasă, care mi-a impus respectul pentru cuvîntul tipărit şi datoria de a merge până la capăt pentru a trage o concluzie corectă.Read more…
Priveam din maşină măreţia peisajului, dar în sinea mea eram nerăbdător să ajung cât mai repede la Lourdes – „oraşul minune” – cum e denumit de mulţi. De multe decenii sunt atras de mistică, de parapsihologie şi de efectele misticului asupra psihicului. Aşadar citisem şi auzisem multe despre Lourdes, orasul care dă speranţă bolnavilor – acolo unde medicina este deja neputincioasă.Read more…
Satul Seletin a avut un loc important în copilăria mea. Acolo mi-am petrecut vacanțele de vară. De când s-a stabilit legătura cu autobuzul, călătoream singură. Mama mă încredința șoferului, iar acesta oprea la capătul drumeagului care ducea spre casa bunicii și mă ajuta să cobor. Bunica și mătușa Steffi mă așteptau dincolo de pod, la moară. Casa bunicii era pentru mine al doilea cămin, niciodată nu m-am simțit străină acolo. La început bunica stătea singură în casa cea mare, iar mătușa Steffi, unchiul Muniu și fiul lor Jacki aveau o locuință în clădirea morii. Mai târziu s-au mutat cu toții în casa bunicii.Read more…
O analiză cuprinzătoare, de 400 de pagini, publicată recent de “Academia Naţională de Ştiinţe pentru inginerie şi medicină” din Statele Unite afirmă că recoltele de cereale, legume şi fructe genetic modificate sunt sănătoase pentru om, nu s-a dovedit că ele ar provoca boli şi nici nu cauzează pericole pentru mediul înconjurător. Dar, pe de altă parte, nici nu s-a dovedit că ele ar asigura recolte mai mari. Se subliniază şi faptul că folosirea de plante care rezisă la atacul inectelor a dus la diminuarea drastică a dăunătorilor, astfel că la plantele modificate nu se mai folosesc insecticide.Read more…
Aveam vreo șapte ani când am început să învăț pericopele din Tora (Biblie).
Când am ajuns la cea numită Va Ishlah (“Va trimite”), m-am dus la bunicul meu, știind că pe el îl interesează cum învăț. Am intrat în casă, i-am spus “Săru’ mâna, Zeida” (bunicule) și am continuat, “Zeida, știi c-am început să învăț Himish (pericopele)?”
“Bun, și știi ceva? ”
” Sigur! ”
” Ia să văd ce știi! “Read more…
Într-un volumaş mic de 70 de pagini, cu titlul KZ AUßENLAG WALLDORF, având ca autor pe Klara Strompf, apărut în editura Hartung – Gorre din Konstanz, Germania, în prima ediţie în 2009 şi în a doua ediţie corectată în 2015 , în seria Shoa, la 70 de ani după sfârşitul celui de al doilea război mondial, autoarea relatează într-un mod alert şi sfâşietor totodată despre soarta unui mare număr de femei evreice din Ungaria în 1944.Voi încerca să rezum în cele ce urmează această, acum poveste / mai bine zis istorie: În august 1944 circa 1700 femei, evreice din Ungaria, după o selecţie riguroasă făcută la Auschwitz, au ajuns la Walldorf, un lagăr exterior al celui din Natzweiler – Struthof din Alsacia. Read more…
La scurt timp după deschiderea târgului de la Leipzig, dimineaţă, când întru în biroul de proiectare, un arhivar mă anunţă : « Instalaţia ta a luat Medalia De Aur ! » Ziarele zilei anunţau deasemenea evenimentul, fără să menţioneze autorul invenţiei. În schimb numele şi funcţia ziaristului “trimisul nostru special la Leipzig“ ocupă jumătate din corespondenţă ! Seară, la televizor apare inginerul şef, mentorul (şi păstrând proporţiile prietenul meu), care anunţă succesul şi prezintă produsul, desigur fără numele inventatorului…Read more…
Sosim în Bahamas. Suntem așteptați de agenți ai firmei de turism. Vorbesc engleza. Sunt de culoare. Ne explică – ne aflăm la Nassau, capitala insulelor Bahamas din care doar o parte este locuită. Pământul insulei este cultivat cu fructe și legume, majoritatea cărora nu le pot identifica, așa că mă las păgubașă. Principalul lor venit este însă turismul, asta aflu din alte surse, bineînțeles.Read more…
Simplă, clasică, potrivită aproape oricărei ocazii, este „recuzita” stilistică de bază pentru mii de variante de ţinute – şi nu doar de birou, ci şi de weekend şi, în unele cazuri, de seară. Nici nu mai spun că există cămăşi pentru orice siluetă, personalitate, vârstă şi nivel de creativitate, iar stylingul unei cămăşi este mai relevant ca niciodată pentru că mereu se găsesc feluri noi în care o putem purta. Simpla cămaşă – ei, sigur că actualizată! – te transformă din banală în prinţesă şi din invizibilă, în femeie şic, în doar 5 secunde.Read more…
Sadiq Kahn, fiul unui șofer de autobuz care a emigrat din Pakistan, absolvent al unei universități britanice, avocat specializat în drepturile omului, este produsul democrației britanice. Imaginea lui a plăcut societății londoneze, el a câștigat confortabil fotoliul de primar, în fața contracandidatul său, Zac Goldsmith, și nu a fost votat numai de musulmanii din Londra. Primul gest al lui Kahn după alegeri a fost să participle la ceremoniile de Iom Hașoah, organizate de comunitatea evreiască din Marea Britanie în memoria victimelor HolocaustuluiRead more…
Cu 120 de ani în urmă, mai exact în 1896, a apărut în vitrinele librăriilor din Viena o cărticică cu un titlu ciudat, aparent lipsit de sens ”Judenstaat” (Statul Evreiesc) scris de un tânăr jurnalist vienez care semna articole de critică literară la prestigiosul ziar ”Neue Freie Presse”. Numele autorului era Theodor Herzl. După 50 de ani, în anul 1946 cartea tradusă în limba română apărea şi în vitrinele librăriilor din București. Titlul românesc cărții era ”Statul Iudeu”Read more…
În 22 mai 2016 se va inaugura Monumentul Memorial al celor peste o mie de martiri ai Holocaustului din oraşul Gherla. În cele ce urmaeză veţi afla povestea acestui monument şi demersurile făcute pentru realizarea lui.Read more…
De câte ori trec pe lângă fântână arteziană, străjuită de figuri mitologice, din secularul parc al Clujului, gândul mă duce la o fotografie de grup – alb negru – reprezentând şase tineri clujeni din mişcarea Habonim, luându-şi adio de la oraşul natal, înainte de plecarea definitivă în patria veche-nouă, în anul 1941. Fotografia figura în albumul nostru de familie, printre pozele dinainte de război, salvate în timpul deportării de József Kántor, prietenul maghiar al tatii, colegul de la fabrică sub mâna căruia învăţase meserie. În 1996 aveam să regăsesc o poză identică la kibuţul Maagan din Israel…
Faptele istorice în cronologia lor sunt ,în mare ,cunoscute.La aproape 70 de ani de la istorica dată de 29 noiembrie 1947 și apoi, peste câteva luni, proclamația din 15 mai 1948 ,totul pare oarecum logic și rațional. Holocaustul și proclamarea Statului Israel au fost organic legate. Crearea Statului Israel a fost consecința directă a suferințelor evreilor europeni. Persecuțiile declanșate de Hitler împotriva evreilor păreau că au fost ultimele catastrofe dintr-un lung lanț de evenimente tragice care au contribuit la formarea statului sionist.Read more…
