Ceea ce scriu pornește dintr-o adâncă și foarte îndelungată amărăciune și frustrare, cu nuanțe chiar depresive. Hotărârea de a vorbi sincer despre un subiect atât de delicat a venit după un lung proces de conștiință, după o confruntare complicată cu mine însămi, amestec de luciditate și emoție, pornind de la ideea că poziția existențială pe care o ocup îmi acordă poate o platformă mai apropiată de obiectivitate. Antisemitismul crește înfricoșător, direct proporțional cu strădania noastră pătimașă și zgomotoasă de a-l combate. Este ca un cerc vicios. Poate că modul în care ne „luptăm” cu el se întoarce împotriva noastră ca un bumerang. Am o strângere în stomac de fiecare dată când citesc sau aud acest cuvânt și am încercat să înțeleg de ce. Acest val mă poate atinge direct, mă sperie și mă îngrijorează. Cuvântul în sine îmi creează un sentiment de separație, de respingere când, de fapt, în opinia mea, suferința, persecuția, genocidul sunt otrava întregii umanități, nu cred că trebuie să creăm noi un monopol al durerii. A privi într-o singură direcție poate deveni periculos. Din păcate, în percepția multor conaționali ai mei, lumea se împarte în două categorii distincte: iubitorii de evrei și antisemiții.Read more…
1000 de zile
S.au împlinit 1000 de zile de la cea mai mare tragedie a poporului evreu, petrecută după Holocaust. Tragedie? Doar pentru unii. Pentru alții a fost ceva între înscenare si trădare. „Trădare, trădare, dar s-o știm și noi” spuneau personajele lui Caragiale. Dar spre deosebire de predecesorii lor, Farfurizii și Brânzoveneștii timpurilor noastre știu sigur despre ce trădare a fost vorba și cine a fost trădătorul. Sigur că prin refuzul său de a înființa o comisie de anchetă independentă, Netanyahu nu face altceva decât să dea apă la moară acelor teorii ale conspirației. De aceste teorii profită în special două categorii: antisemiții declarați (deghizați în antisioniști) și bibiștii declarați (deghizați în patrioți).Read more…
Clara Haskil – o pianistă genială
România a dat de-a lungul timpului numeroși interpreți de operă și instrumentiști de mare clasă. Enescu a fost atât un compozitor de geniu, cât și violonist, pianist și profesor de pian și vioară. El a fost profesorul de vioară și prietenul lui Yehudi Menuhin. Alături de Enescu, pe scenele internaționale s-au remarcat și alți doi mari instrumentiști originari din România: bine-cunoscutul Dinu Lipatti și Clara Haskil, cea din urmă fiind astăzi mult mai puțin cunoscută publicului larg. Clara s-a născut în 1895, la București, într-o familie evreiască. Tatăl ei era originar din Basarabia, iar mama provenea dintr-o familie sefardă. Clara avea două surori: cea mai mică era violonistă, iar cea mai mare pianistă. Amândouă o considerau un geniu. Clara a început să cânte la pian la vârsta de trei ani, dar a învățat să cânte și la vioară. (1) La numai șase ani, după un an în care a studiat la Conservatorul din București, și-a continuat studiile la Viena, iar apoi la Conservatorul din Paris, pe care l-a absolvit cu premiul întâi, la vârsta de 15 ani.Read more…
Preambul la alegerile din Israel
În urmă cu câteva săptămâni, Knessetul și-a votat autodizolvarea, dând cale liberă organizării alegerilor legislative, din 27 septembrie, scrutin mult așteptat de israelieni. Cu toate că de vreo doi ani, în contextul masacrelor Hamas, al războiului din Gaza, al celui cu Iranul și al numeroaselor probleme de politică internă, mulți israelieni au manifestat pentru organizarea alegerilor anticipate, Knessetul a reușit să supraviețuiască și, pentru prima dată din 1988 încoace, și-a dus la bun sfârșit mandatul. Scrutinul va aduce din nou în dezbatere probleme pentru care israelienii așteaptă răspunsuri. Cele mai multe se referă la capacitatea statului de a salvgarda în continuare securitatea țării, cine răspunde pentru tragedia din 7 octombrie 2024, dacă au fost stabilite slăbiciunile tactice, strategice, informaționale care au dus la cea mai mare tragedie a evreilor după Holocaust, dacă s-au luat măsuri pentru eliminarea erorilor, dacă populația mai poate avea încredere în conducerea politică actuală sau trebuie să aducă la putere una nouă care să ofere opțiuni mai credibile decât cele actuale. În acest mare capitol legat de securitate se înscriu prin consecințele lor atât războiul din Gaza (și aici problema în dezbatere este dacă actuala situație de pe teren asigură anihilarea Hamas și a altor grupări teroriste) cât și războaiele cu Iranul și Libanul. În subsidiar este vorba și de capacitatea țării de a suporta războaie pe mai multe fronturi și prețul acestora, măsura în care afectează dezvoltarea economică a țării, în condițiile în care costul războaielor se ridică la multe miliarde de dolari și subminează bugetul țării.Read more…
Clujul meu în pastel
Totul a început dintr-o întâmplare. Într-o zi de decembrie am cumpărat o cutie de pasteluri pentru nepoata mea Henrietta, pasionată de desen și pictură. Din nefericire, cutia mi-a scăpat din mână și cretele s-au risipit pe podeaua magazinului. Una dintre crete nu am mai găsit-o nicicum, degeaba am căutat-o peste tot. Am cumpărat altă cutie, cea incompletă am păstrat-o pentru mine. Deschideam deseori cutia, aducându-mi aminte de anii de liceu, când desenam cu mare plăcere portrete, peisaje, fiind deseori lăudată de domnul profesor István Gergely, plastician renumit al Clujului, profesorul meu de desen. În clasa a XI-a am primit drept premiu albumul-jurnal al renumitului grafician clujean Béla Gy. Szabó: “Iarnă mexicană”, pe care l-am răsfoit de nenumărate ori, captivată de pastelurile artistului care, în călătoria sa în Mexic, a luat cu el cutia de pasteluri, imortalizând peisaje, oameni, copaci, flori, redând cu mijloace foarte simple farmecul locurilor, al vieții de acolo. Într-o după-masă m-am trezit cu o foaie de desen în față, schițând contururile unei case dragi mie de pe strada Brătianu, de care mă legau amintiri frumoase din frageda copilărie.Read more…
De voie, de nevoie, dar cine te întreabă?!
În aparenţă, subiectul de mai jos este de interes strict religios. Promit că nu mă voi aventura cu glume ieftine legate de obiceiul devenit pentru mulți literă de lege. Practica circumciziei la bărbat e curentă la evrei şi musulmani și, deşi există diferenţe între prescripţiile celor două religii, în ambele cazuri este o obligaţie religioasă provenită din Vechiul Testament, respectiv din Coran. Şi cu toate acestea practica ei are aspecte medicale şi etice de primă importanţă. Importanţa majoră a circumciziei în zilele noastre, nu numai în ţările musulmane și în lumea iudaică, stă la baza deciziei mele de a readuce în discuție acest subiect. Spuneam că circumcizia e considerată primul act chirurgical din istorie, deşi ne putem referi și la excizia coastei lui Adam pentru a o crea pe Eva și la sursele istorice medicale care amintesc trepanaţia craniană din antichitate, efectuată pentru a alunga duhurile necurate. Şi totuși, circumcizia la bărbat are o vechime considerabilă.Read more…
JOI. UN AN. OCTOMBRIE (I)
Peter Rosenthal a mai publicat sporadic în revista Baabel, cel mai recent fiind romanul autobiografic În capcana timpului, apărut în foileton în 2022. Peter este „medicul-condeier” prin excelență. Și când a primit un post, o dată pe săptămână, în zilele de joi, la o clinică de psihiatrie în celălalt capăt al orașului Köln, i-a venit o idee: să consemneze, timp de un an, întâmplările mărunte din zilele de joi, scenele inedite la care a fost martor, impresiile, ideile, stările de spirit… Așa s-a născut culegerea de proză scurtă intitulată Donnerstags [Joi], apărută în decembrie 2025 la editura Parasitenpresse. https://parasitenpresse.wordpress.com. 5 Octombrie Furie. Uneori îți vine să-ți iei lumea-n cap, parcă nu mai ești tu însuți, te învârți toată ziua mânios și nici măcar nu știi de ce. A început încă de dimineață, când am găsit motoreta vecinilor aruncată în grădina noastră. Oglinda retrovizoare rămăsese agățată de o creangă. Am încercat s-o dau jos și m-am ales cu un spin în deget. Cu greu l-am scos și m-am gândit că în aceste condiții, cel mai bun lucru ar fi să mă opresc pe drum și să-mi iau o cafea de la rulota roșie. Până să-mi iau cafeaua, am lăsat un moment bicicleta la poarta institutului de vizavi și tocmai atunci una din femeile de serviciu s-a apucat să claxoneze ca o nebună, pentru că, vezi Doamne, trebuia să aștepte zece secunde! Apoi, când am plecat din nou, era cât pe ce să mă calce o mașină care ieșise pe neașteptate din parcarea de alături și cafeaua a aterizat în geanta deschisă a bicicletei, unde îmi pusesem portmoneul. Read more…
Realitatea alternativă. În ajun de alegeri
În actualele alegeri din Israel bătălia se dă între doi candidați principali: Eisenkot și Netanyahu – între un om care și-a pierdut fiul în războiul din Gaza și unul care și l-a trimis pe al lui să petreacă la Miami, între un om care își dorește să servească țara și unul care își dorește ca țara să-l servească pe el. Într-un loc în care ethosul patriotic este predominant, acesta ar trebui să fie un no-brainer, un meci de fotbal între Barcelona și Avântul Chiajna. Dar, din păcate, nu este. Acum câțiva ani, un coleg de serviciu și-a cumpărat niște ochelari OCR prin care se vedeau lucruri care nu s-au petrecut niciodată, dar păreau atât de reale încât aveai impresia că sunt aievea. Mi i-a dat și mie să-i încerc. Într-adevăr, nu mai puteai distinge între real și imaginar – întindeai mâna să prinzi păianjeni inexistenți, te fereai de trenuri care nu veneau. La alegeri, jumătate din populația Israelului folosește acești ochelari. Susținătorii lui Netanyahu se împart în două categorii. Sunt cei care cred sincer că el e Mesia, trimisul lui Dumnezeu pe pământ. În urmă cu 30 de ani, rabinul congregației Habad, rabinul din Lubavitch, a mormăit ceva care a fost interpretat în felul acesta. Dacă ar fi trăit astăzi, probabil că rabinul și-ar fi retractat afirmația, căci era un om inteligent. Dar cei care l-au urmat sunt mai puțin dotați și cred în continuare că Netanyahu este omul providențial trimis de Cel de Sus, chiar dacă în schimbul lui s-a petrecut cea mai mare tragedie a poporului evreu de după Holocaust. Și cu astfel de „argumente” nu ai cum să te lupți. Dar mai este și a doua categorie…Read more…
George Farkas: PARŢIALITATE în NUMELE SFINTEI NEUTRALITĂŢI
Prin recunoaşterea statului palestinian, Suedia şi-a făcut triumfala intrare în clubul deloc exclusiv ai cărui membri sunt cam 130 de ţări,majoritatea lor dictaturi, regimuri islamiste sau state comuniste. Tonul comentariilor critice la adresa hotărârii de a recunoaşte îndoielnicul stat, sosite din toate direcţiile spectruluiRead more…
EVA SZMUK: DOCUMENTARISTĂ LA ”ȘTEFAN GHEORGHIU”
Se întâmpla prin 1960. Mi-am pierdut serviciul și nu găseam altul. M-am bucurat enorm când mi s-a oferit un post la Biblioteca Națională…Ca apoi să primesc un telefon care îmi comunică pe scurt că nu am ce căuta la aceaRead more…
Probleme sensibile ale acordului-cadru Teheran – Washington
Cu două zile întârziere, în noaptea de 2 martie a.c. a fost semnat acordul –cadru de la Lausanne, între Iran, SUA și ceilalți membri ai Consiliului de Securitate. Acordul ar urma să fixeze și să consfințească o serie de criteriiRead more…
TO MATCH or not TO MATCH? Asta e întrebarea
La fiecare ediţie Style Masterclass (şi aproape cu fiecare nouă clientă de personal styling), întrebarea asta apare la un moment dat: “ar trebui să îmi asortez geanta cu pantofii? care e varianta modernă? care mai sunt regulile?” La Style MasterclassRead more…
UN ROMAN CU MIZĂ EUROPEANĂ, semnat de CELA VARLAM
Cei patru ani de tăcere editorială i-au fost prielnici scriitoarei Cela Varlam (premiul pentru debut al USR, 1998, pentru volumul “Trec rânduri rânduri muritorii” ). Dovada stă noul roman Mușcând din moarte ca din ciocolată ( Ed. Cartea românească, 2015,Read more…
ÎNAPOI LA BELZ
Mă abţin de obicei de la critici şi comentarii în scris la adresa co-religionarilor mei (au oare ateiştii co-religionari?) ultrareligioşi, mai ales de când mă aflu în Suedia,unde libertatea credinţei de orice fel este respectată aproape cu evlavie. Recenta decizie a rabinilor comunităţiiRead more…
AARON GOVRIN – UN MEMORIALIST GĂLĂȚEAN
Cum arată diferitele aspecte ale vieții evreiești (și în general, românești) din orașul Galați de altădată? Documentele de arhivă, precum și presa locală reconstituie acest tablou. Totuși el rămâne incomplet: în afara documentației pure este necesară și memorialistica. Deși amintirileRead more…
GRECIA şi ROMÂNIA
Cred că nu există vreun român care să nu urmărească ce se va întâmpla cu Grecia. Și chiar dacă unii au afirmat că o să se găsească o soluție, că Europei nu-i convine ca Grecia să devină falimentară, să iasăRead more…
MACCABIADA… “DACĂ VREȚI, NU VA FI UN VIS”*
Maccabiada – visul lui Yakutiel Yakutiel a fost numele unuia din primii 5 evrei care au reușit să primească în 1807 dreptul de a se așeza în Brașov, un burg săsesc pe atunci, dar și cu câteva localități românești învecinateRead more…
NEVOIA de ÎMPĂCARE
Zilele din preajma sărbătorii de Roş Haşana (Anul Nou Iudaic) şi în intervalul de timp până la Iom Kipur (Ziua Ispăşirii) alcătuiesc un răstimp al introspecţiei, al trecerii în revistă a faptelor bune, dar şi a greşelilor pe care le-amRead more…
PAPA în STATELE UNITE
Vizita Papei Francisc în Statele Unite a stârnit multă vâlvă şi anticipaţie. Eu l-am văzut pe Papa Benedict XVI la Roma cu câţiva ani înainte. Eram turist şi tocmai când eram la Basilica Sfântul Petru, a ieşit Papa pentru cevaRead more…
SPAIMĂ şi MOFTURI
A venit toamna devărată în suflet şi în pantofi. Când mergi la cumpărături, neapărat trebuie să porţi umbrela cu tine şi soarele e tot mai scump la vedere. Întorcându-mă dintr-o asemenea excursie, am luat pieptiş strada noastră, observând amănunte noiRead more…


















