Numele lui Octavian Goga în spaţiul public – prilej de controverse şi proteste

Apr 30, 2026By

De curând în presa clujeană au apărut câteva reacţii  la demersurile Asociaţiei pentru Prevenirea şi Combaterea Antisemitismului şi Legionarismului din Arad care, bazându-se pe prevederile articolelor 12 şi 13 ale Legii nr. 241/2025 (aşa-numita Lege Vexler) a solicitat îndepărtarea bustului lui Octavian Goga din Iaşi şi schimbarea denumirilor Bibliotecii Judeţene Octavian Goga şi a străzii Radu Gyr din Cluj. La Iaşi, acţiunea asociaţiei arădene a avut câştig de cauză. La sfârşitul lunii martie bustul lui Octavian Goga a fost demontat din zona intens circulată de lângă Copou şi mutat provizoriu într-o hală, urmând să-şi găsească locul într-un muzeu. Îndepărtarea bustului a fost efectuată de către Ateneul Naţional Iaşi, o instituţie subordonată municipalităţii, cea care a şi iniţiat amplasarea bustului, în urmă cu cinci ani. Bustul lui Goga în spaţiul public ieşean a stârnit controverse chiar din momentul dezvelirii, la 1 aprilie 2021, din cauza activităţii politice a celui omagiat. Octavian Goga a fost liderul Partidului Naţional Creştin (având zvastica pe emblemă), a fost prim-ministru sub culorile acestui partid şi în cele 44 de zile (28 decembrie 1937 – 10 februarie 1938) de guvernare a emis Decretul nr. 169 privind revizuirea cetățeniei, în urma căruia 225.222 de evrei (36,50% din populaţia evreiască) și-au pierdut cetăţenia adică protecţia din partea statului român. Odată cu intrarea în vigoare a Legii Vexler s-au creat premisele pentru îndepărtarea lui, o acţiune care a dat naştere la un val de proteste. Cei care se împotrivesc subliniază importanţa “poetului pătimirii noastre” pentru literatura română şi consideră că această acţiune este nici mai mult, nici mai puţin decât un “atentat la identitatea naţională”. Această idee este exprimată încă din titlu într-o declaraţie dată publicităţii de un grup de personalităţi culturale clujene care a reacţionat faţă de cererea aceleiaşi Asociaţii pentru Prevenirea şi Combaterea Antisemitismului şi Legionarismului din Arad privind schimbarea denumirii Bibliotecii Judeţene “Octavian Goga” Cluj şi a străzii Radu GyrRead more…

Apr 30, 2026 7 comments

Criza demografică și „miracolul” israelian

Apr 30, 2026By

La fel ca toți cei din generația de boomers, în anii 1960 și eu am crescut sub amenințarea suprapopulării.  Pe la 1800 Thomas Malthus a formulat teoria după care populația crește mult mai repede decât mijloacele de subzistență, ceea ce, mai devreme sau mai târziu, va duce la suprapopularea Pământului, foamete și luptă pentru resurse.  Și într-adevăr, anii 1960 au văzut foamete masivă în țările subdezvoltate, teoria lui Malthus părea să se adeverească pe zi ce trece.  Deocamdată agricultura modernă produce hrană suficientă pentru toți, dar populația continuă să crească.  Oare ce ne mai așteaptă??? Abia în ultimii ani mi-am dat seama că situația începe să se schimbe.  Creșterea a devenit mai lentă și se prevede că în 20-30 de ani populația globală va începe să scadă.  În multe țări ea se află deja în scădere.  Principala cauză este scăderea natalității.  Pentru ca populația să rămână constantă, o femeie trebuie să aibă în medie doi copii. (De fapt, ceva mai mult, pentru că nu toate fetițele care se nasc ajung la vârsta reproducerii.)  Și iată că în multe țări natalitatea a scăzut sub această cifră: în România este 1,7, media în UE este 1,3 și în unele țări asiatice ea este și mai mică, în Coreea de Sud ea se apropie de 0,7, adică generația viitoare va fi numai o treime din cea de astăzi!  În primul rând există cauze obiective, factori de mediu (poluarea aerului, a apei de băut etc.) cu substanțe care perturbă echilibrul hormonal, afectează fertilitatea, atât a bărbaților cât și a femeilor, duc la avorturi spontane etc, dar şi factori sociali. În societatea modernă cuplurile au doar 1-2 copii sau chiar deloc… Israelul însă face excepţie.Read more…

Apr 30, 2026 3 comments

Cernobîl – Complotul tăcerii

Apr 30, 2026By

Cu șase ani înainte de accidentul de la Cernobîl a avut loc cel de la Three Mile Island, în SUA. Blocarea unui robinet de evacuare a dus la formarea unei bule de hidrogen în reactorul numărul doi. Atunci s-a eliberat în atmosferă o cantitate imensă de gaze radioactive. Administrația Carter a mușamalizat amploarea dezastrului și nu s-au studiat consecințele pe termen lung ale radiațiilor asupra oamenilor și a mediului. Trebuie menționat că președintele Jimmy Carter fusese inginer nuclear în marina USA. Oare acest accident a fost studiat în URSS? Nu cred. În aceste zile, când se comemorează 40 ani de la catastrofa de la Cernobîl, vreau să vă povestesc unele amintiri personale. Eram un tânăr absolvent de facultate care visa să fie parte integrantă a noului program nuclear al României, concretizat în Centrala Nucleară de la Cernavodă. De cum am luat repartiția, Tovarășul Director ne-a explicat: – Aveți nevoie în primul rând de cunoștințe și pricepere și doar apoi de puțină îndrumare. Nu avem pentru voi locuințe, nici paturi la cămin. Trebuie să vă prezentați la serviciu dimineața la ora 7. Mi-am început activitatea de inginer navetist. După o scurtă discuție, șeful proiectărilor m-a anunțat că am fost respins de la grupa nucleară. Mă cam așteptam eu la așa ceva, doar aveam rude în străinătate (adică în Israel).Read more…

Apr 30, 2026 4 comments

Ursulețul Winnie și împăcarea anglo-americană

Apr 30, 2026By

Regele Charles al IV-lea al Marii Britanii și regina Camilla au fost invitați în această săptămână într-o vizită de stat la Washington. Cercurile politice din ambele țări au acordat o importanță deosebită acestui demers, ținând cont de tensiunile serioase anglo-americane, în condițiile în care, de peste un secol Marea Britanie este considerată aliata preferată a Statelor Unite. Manifestarea cea mai pregnantă a acestei prietenii a fost sprijinul acordat de Statele Unite Marii Britanii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, înainte de Pearl Harbour, deci în perioada în care America urma o poziție izolaționistă, de neamestec în războiul european. Dar președintele Roosevelt nu a vrut să lase Marea Britanie, singura țară care nu cedase presiunilor și forței Germanei naziste, pradă lui Hitler. Relațiile apropiate s-au păstrat și după război, SUA au susținut până și Brexitul, ieșirea Marii Britanii din UE, prin acorduri comerciale preferențiale. Lucrurile au mers bine până de curând când, prin măsurile economice, politice și militare inițiate de președintele Trump, s-a ivit o prăpastie între cei doi parteneri istorici, mai ales când premierul laburist Keir Starmer a refuzat să-l sprijine pe Trump în aventura iraniană, în soluționarea prin forța armelor a problemei strâmtorii Ormuz. De aceea, vizita regelui Charles, al cărui titlu este echivalent cu șeful statului, și a reginei Camilla a fost considerată ca o provocare diplomatică serioasă care, speră cercurile politice, va atenua tensiunile. Marea Britanie a folosit însă și mijloace diplomatice mai puțin obișnuite pentru detensionarea situației, și anume un cadou special pregătit de regina Camilla pentru America. Este o jucărie de pluș…Read more…

Apr 30, 2026 2 comments

Câte ceva despre antisemitismul din România de azi

Apr 30, 2026By

Impresia pe care o aveam în tinerețe despre mine însumi s-a transformat acum în certitudine: nu știu cum să răspund la provocări, mai ales atunci când „provocarea” este pozitivă. Așa se face că din nou, pentru a nu știu câta oară, m-am trezit că nu știu cum să reacționez în fața unei asemenea dileme. Propunerea bunului meu prieten, Dr. T.E., el însuși colaborator la Baabel, a fost o asemenea provocare pozitivă: amicul meu mi-a propus să scriu despre antisemitismul din România contemporană. De ce provocare? La fel de bine o putea face și el. De ce pozitivă? Pentru că e vorba de a pune pe „hârtie” câteva însemnări despre un fenomen care se credea diminuat în ultimele decenii, dar el își ridică capul cu o frecvență îngrijorătoare. Prima întrebare pe care ar trebui să ne-o punem este cum se explică că în România rămasă practic fără evrei antisemitismul nu a dispărut nici pe departe. Nu e singurul caz. Japonia, de exemplu, nu a avut niciodată o populație evreiască semnificativă. Acum 150 ani erau câteva sute, astăzi între 1000 și 4000, nu se știe exact. Și totuși, Japonia de astăzi e martoră la clare manifestări de antisemitism, deghizat, e drept, în hainele anti-israelismului. Și dacă în Japonia da, atunci în România cu atât mai mult. Doar între cele două războaie mondiale România a avut cca 800.000 de evrei la o populație de aproape 20 de milioane locuitori.Read more…

Apr 30, 2026 8 comments

Soarta unui lac termal

Apr 30, 2026By

În județul Bihor, în apropiere de Băile 1 Mai, în zona stațiunii Felix de care sunt sigură că mulți cititori au auzit, a existat lacul termal Pețea sau Peța, pe o suprafață de peste 23 de ha. Se poate afirma fără exagerare că el a fost o minune geologică, un loc unde iarna puteai să te crezi într-o oază tropicală. Indiferent de temperatura aerului de afară, apa lacului se menținea la 30oC, fiind alimentat de izvoare termale care „pompau” în permanență apă caldă din adâncime. Când afară era ger, deasupra lacului erau vălătuci de abur. Lacul termal de la 1 Mai era o arie naturală protejată. Aici, în apa termală, trăiau specii endemice, care se regăsesc doar pe areale foarte restrânse, specifice. Fiind un habitat unic în lume, el a devenit un recipient spectaculos al memoriei unor vremuri extraordinar de îndepărtate, permițând supraviețuirea unor specii tropicale dispărute de pe continentul nostru odată cu ultima glaciațiune.Read more…

Apr 30, 2026 7 comments

De-ale războiului 

Apr 30, 2026By

O după-masă de martie, anul acesta, la Tel Aviv. Am ajuns la gară cu autobuzul. În timp ce mă grăbeam spre intrarea gării, a pornit alarma. Întâi am auzit-o de la telefoanele celor din jur, după câteva secunde am simțit în buzunar telefonul meu vibrând și lanterna lumina puternic, intermitent. Nu a fost nevoie să citesc anunțul de pe ecran. Aproape imediat s-a auzit printr-un megafon o voce care avertiza că vine o alarmă și îndemna trecătorii să intre în adăpostul cel mai apropiat. După câteva secunde au pornit și sirenele. Țipetele lor stridente, sfâșietoare și amenințătoare, pulsând în urechi de la tonuri joase spre cele înalte și înapoi, au acoperit toate zgomotele din jur. Până am intrat în gară, sirenele s-au oprit și s-a lăsat o liniște ciudată. Conform dispozițiilor Comandamentului Frontului Intern (CFI), în această situație nu se mai face controlul de securitate și porțile automate erau deschise, permițând intrarea liberă a mulțimii. Împreună cu alți călători am coborât scările și am ajuns la capătul peronului subteran. Un megafon anunța că adăpostul este la celălalt capăt al peronului, la vreo 100 de metri. În timp ce ne grăbeam spre adăpost, s-au auzit câteva bubuituri puternice. Greu de știut dacă erau proiectilele noastre sau rachetele lor, căzute poate prin apropiere.Read more…

Apr 30, 2026 4 comments

„Vacanță de război”

Apr 30, 2026By

De mai bine de 14 zile suntem într-o „vacanță de război”, a se citi: armistițiu cu Iranul. Dintotdeauna, încă de când eram elev, mi-au plăcut vacanțele, mai ales cele de vară. Patruzeci de zile mi-am petrecut o bună parte a timpului în adăpost, la baie mergeam în grabă, de multe ori am rămas bărbierit doar parțial, iar în rarele zile când m-am aventurat la cafenea, mi s-a întâmplat să-mi termin cafeaua în adăpost. Când conduceam mașina, mă interesa în primul rând unde sunt adăposturile. Noroc că pe GPS le puteai găsi pe cele mai apropiate. Dar asta nu înseamnă că le-am și găsit de fiecare dată, uneori mi-au rămas doar șanțurile de lângă drum ca loc „sigur”. Adeseori, în adăpost, regretam că sunt ateu și nu am cui să mă rog pentru ajutor. Într-o noapte, acum vreo trei săptămâni, s-a făcut deodată liniște…Read more…

Apr 30, 2026 2 comments

Este șantajul iranian Hormuz rezolvabil?

Apr 30, 2026By

Și UE și SUA trebuie să fie îngrijorați de intențiile regimului terorist Iranian ale cărui rachete balistice ajung la 4.000 km, când Israel se află doar la 2.000 km de Iran. Oare de ce au ei nevoie de rachete cu o rază de acțiune atât de mare? Las cititorilor să-și imagineze intențiile Iranului cu aceste rachete… În orice caz, membrii acestui guvern extremist nu sunt proști. Oare SUA nu a prevăzut șantajul Hormuz? Chiar dacă ar fi prevăzut acest lucru, eu cred că nu prea aveau cum să-l prevină, fiindcă iranienii, staționați pe uscat, atacă cu rachete vasele comerciale care vor să treacă strâmtoarea. Prin închiderea strâmtorii, iranienii au declanșat o adevărată criză economică mondială. Dar, în naivitatea ei, lumea liberă nu învinuiește Iranul pentru această criză, ci Statele Unite și Israelul. O altă greșeală a fost că serviciile secrete ale celor două state nu au pregătit din timp o opoziție puternică și înarmată împotriva regimului. Read more…

Apr 30, 2026 8 comments

Café Israel – pe drumul dintre Bat Galim și Beirut

Apr 30, 2026By

La Haifa, la marginea orașului de jos, la colțul străzilor Hativat Golani (Drumul Nazaretului) și Kibbutz Galuyot (fosta stradă Irak), se ridică o clădire de piatră din anii ’30, care la prima vedere nu are nimic deosebit. Dar dincolo de fațada ei se ascunde o poveste urbană bogată — despre cafea, transport și întâlnirea dintre lumi. La parter a funcționat ani de zile Café Israel, un local animat care atrăgea imigranți, turiști și trecători obișnuiți. Clădirea, cu trei etaje, proiectată în stil internațional de arhitectul Moshe Gerstel, se află pe un teren îngust, de colț. Parterul era destinat comerțului, iar etajele superioare locuințelor sau birourilor — un tip caracteristic pentru țesutul urban al orașului de jos în perioada mandatului britanic.Read more…

Apr 30, 2026 4 comments

JOI. UN AN. MAI (I)

Apr 30, 2026By

Peter Rosenthal a mai publicat sporadic în revista Baabel, cel mai recent fiind romanul autobiografic În capcana timpului, apărut în foileton în 2022.  Peter este „medicul-condeier” prin excelență.  Și când a primit un post, o dată pe săptămână, în zilele de joi, la o clinică de psihiatrie în celălalt capăt al orașului Köln, i-a venit o idee: să consemneze, timp de un an, întâmplările mărunte din zilele de joi, scenele inedite la care a fost martor, impresiile, ideile, stările de spirit…  Așa s-a născut culegerea de proză scurtă intitulată Donnerstags [Joi], apărută în decembrie 2025 la editura Parasitenpresse. 4 mai.   Ecoul inimii. Sunt pe drum.  Ceva cu totul nou.  Mă întorc dintr-o insulă din Marea Nordului – de data aceasta nu o vacanță, ci un curs de perfecționare în ecografia cardiacă. Ocupându-mi locul în tren, vizavi de un tânăr, îmi sare în ochi termosul lui identic cu al meu.  Marca, forma, culoarea, totul e la fel.  Noroc că al meu are o zgârietură pe capacul de aluminiu, altfel mi-aș fi închipuit că termosul a ajuns în vagon înaintea mea; senzația de deformare a timpului se datorează spiritului meu surescitat, dar acesta este și motivul pentru care scriu.  Unele acțiuni ale oamenilor sunt rezultatul unei asemenea disponibilități idiosincratice.Read more…

Apr 30, 2026 1 comment

Utopie

Apr 23, 2026By

În vremurile acestea marcate de nesiguranța zilei de mâine, mulți se gândesc la o lume mai bună, dar ce putem face pentru ca ea să se materializeze?  Idei sunt multe, dar până acum niciuna nu s-a dovedit cu adevărat constructivă și viitorul mai bun a rămas, deocamdată, o utopie.  Unde se află acest viitor mult dorit?  Precum îi spune și numele (derivat din limba greacă) ou = nu și topos = loc, dec în niciun loc, nicăieri, numai în imaginația și în visele noastre.  Asta nu înseamnă că utopiile nu sunt decât vorbe goale, din contră, a discuta idei noi poate duce în ultimă instanță la progres. În tinerețe am citit cartea Utopia, în care Thomas Morus își expune ideile despre o lume perfectă.  Sunt idei foarte progresiste pentru vremea lui.  În primul rând, Utopia era o republică și conducătorul era ales prin vot secret al tuturor cetățenilor (bărbați!) – în Anglia anului 1516 asta mirosea a înaltă trădare, nici nu e de mirare că autorul și-a terminat cariera pe eșafod.  Ce mi-a plăcut mai puțin a fost că viața în Utopia cam prea amintea de „paradisul comunist” și lumea noastră a plătit scump ca să se convingă că idealul comunist nu are nicio șansă, nici măcar în kibuț… Nu mi se pare probabil ca utopia lui Morus să se adeverească vreodată, dar au fost și utopii care s-au realizat, de exemplu Altneuland (Țara Veche-Nouă) a lui Theodor Herzl.  Statul evreu, care apare în carte ca o utopie, sărbătorește în zilele acestea 78 de existență – chiar dacă pe parcurs ne-am confruntat cu foarte multe probleme și nu totul a mers lin… Dar cel mai ciudat este că unele lucruri care astăzi ni se par utopice au fost cândva reale.Read more…

Apr 23, 2026 27 comments

După eliberare, în drum spre noua libertate. Alegerile parlamentare din Ungaria

Apr 16, 2026By

Rezultatul alegerilor din Ungaria în 12 aprilie înseamnă nu numai abolirea unui guvern, prin câștigarea a peste două treimi din voturi de către partidul de opoziție de dreapta moderată Tisza (138 de locuri în parlament, față de 55 obținute de Fidesz), ci abolirea unui regim întreg. În noul parlament vor fi trei partide, dintre care partidul pro-fascist Mi Hazánk (Patria noastră) cu 6% din voturi. În prezent nu există niciun partid de stânga sau liberal, nici în parlament, nici extra-parlamentar. De altfel, și Fidesz, care a pierdut alegerile, este membru al uneia dintre uniunile partidelor de extremă dreapta din UE – Patrioții. Partidul Tisza a pătruns în politica ungară doar de doi ani, la fel ca și liderul său, Péter Magyar (45), necunoscut publicului ungar până în februarie 2024. Absolvent al facultății de drept, el a fost un consilier de încredere în sistemul lui Orbán. Este și fostul soț al ministrei de justiție, Judit Varga. Într-un interviu dat televiziunii Partizán, el a întors însă spatele regimului corupt și în doi ani, cu un partid nou-nouț, a reușit să câștige alegerile în faţa lui Viktor Orbán și a partidul său, activ în parlament de treizeci și șase de ani.Read more…

Apr 16, 2026 21 comments

Protestul Kufiyas in Buchenwald nu a mai avut loc

Apr 16, 2026By

Am participat de două ori la manifestările festive de 11 Aprilie, în 2019 şi 2024, şi de fiecare dată am fost impresionată de empatia locuitorilor oraşului faţă de cele îndurate de prizonierii lagărului nazist de la Buchenwald. Pe străzile principale ale oraşului erau expuse portrete de mari dimensiuni ale deţinuţilor, sălile diverselor reuniuni publice erau ticsite cu localnici sau locuitori ai unor oraşe învecinate, cu tineri veniţi să-i cunoască pe supravieţuitori, să le asculte mărturiile, iar la festivitatea principală de pe Appelplatz participau foarte mulţi weimarezi dornici să onoreze memoria celor 56.000 de prizonieri pieriţi la Buchenwald şi eroismul celor din rezistenţă. Nu am sesizat ca participarea cetăţenilor Weimarului la activităţile comemorative să fi fost influenţată de convingerile lor politice. Dar, până la urmă, politica s-a făcut simţită şi aici. Rezultatele alegerilor, războiul din Ucraina şi, mai ales, protestele pro-palestiniene care au luat amploare în ultimii ani, intensificarea anti-israelismului şi antisemitismului pe plan mondial au adus după sine şi instalarea unei anumite prudenţe în rândul organizatorilor evenimentelor comemorative de la Weimar şi Buchenwald. În 2025 s-a instituit o regulă nouă privind regimul drapelelor în incinta parcului  memorial. Anul acesta însă s-a întâmplat ceva care m-a pus pe gânduri. Un grup pro-palestinian şi anti-israelian, care activează sub genericul Kufiyas in Buchenwald şi-a exprimat dorinţa de a organiza, în 12 aprilie 2026, pe Appelplatz, – în timpul festivităţilor oficiale– o acţiune în care să denunţe genocidul din Gaza. Orașul Weimar nu a permis organizarea unui astfel de eveniment în incinta Memorialului Buchenwald, considerându-l lipsit de respect faţă de cei care au pierit în acest lagăr, faţă de supravieţuitorii prezenţi la ceremonii, dar – respectând dreptul la liberă exprimare – a propus un alt loc public din Weimar unde să se desfăşoare această acţiune… Acţiunea de protest a celor de la Kufiyas in Buchenwald nu a avut loc pe Appelplatz şi se pare că nici în altă locaţie din Weimar. De fapt, ce urmăreşte această grupare?Read more…

Apr 16, 2026 16 comments

Ca David și Goliat…

Apr 16, 2026By

Am ascultat o discuție foarte interesantă pe Zoom, aici, în Israel, despre alegerile din Ungaria. Dacă alegerile ar fi fost un pasaj din Biblie, ar fi fost despre înfruntarea dintre David și Goliat, dacă ar fi fost un meci de șah, ar fi fost unul în care Magyar ar fi jucat toate partidele cu negrele, dacă ar fi fost o alergare de 1500 de metri, ar fi fost una în care Magyar ar fi pornit cu un handicap de o tură, dacă ar fi fost un meci de fotbal, echipa lui Orbán ar fi avut un om în plus, încă din minutul 2. Orbán și partidul său au avut toate premisele pentru a câștiga acest meci. Cu majoritatea lui covârșitoare din Parlament, Orbán a schimbat legile în favoarea lui, a transformat toate posturile de Televiziune în “Realitatea Plus”, a schimbat chiar și modul de reprezentare în alegeri, aplicând o formulă complicată în care cei din zonele rurale aveau mai multă influență decât budapestanii. Apoi, Orbán a pompat bani frumoși în zonele populate de secui din Ungaria. Și în plus, el a fost sprijinit de o formațiune pestriță de populiști din exterior, un fel de „Naționaliști din toate țările, uniți-vă!” Și totuși Orbán a pierdut.Read more…

Apr 16, 2026 42 comments

Casa lui Simon Tăbăcarul

Apr 16, 2026By

Cu ani în urmă m-a vizitat la Ierusalim o fostă colegă de clasă și bună prietenă.  După ce ne-am plimbat și am vizitat o sumedenie de lucruri, țin minte că am avut o discuție foarte interesantă.  Fiind licențiată în istorie (și fostă studentă a lui Lucian Boia), prietena mea a pus întrebarea în ce măsură monumentele istorice sunt autentice: dacă se bazează pe documente, pe legende, pe tradiții, sau poate că unele au fost „inventate” recent numai pentru a profita de pe urma turismului.  Și chiar dacă un monument a fost documentat cu secole în urmă, în ce măsură ceea ce vedem astăzi mai seamănă cu ce a fost atunci?  E foarte greu de răspuns la întrebarea ei.  Aș vrea să iau ca exemplu Casa lui Simon Tăbăcarul din Jaffa. Casa apare în Noul Testament, în Faptele apostolilor 9, 10.  Întâi se povestește că Apostolul Petru a venit la Iope (Jaffa) și a fost găzduit de un anume Simon Tăbăcarul.  Acolo Petru a avut o viziune, se făcea că i se îngăduie, ba chiar e îmbiat să mănânce din animalele considerate impure de tradiția iudaică.Read more…

Apr 16, 2026 4 comments

Întâmplări hazlii pe timp de război

Apr 16, 2026By

Actualul război al Statelor Unite împreună cu Israel împotriva Iranului a provocat multe suferințe, pierderi de vieți omenești, răniți, distrugeri de locuințe, tulburări psihice atât la copii cât și la adulți. Israelienii au încercat să adapteze condițiilor de război, să nu stea tot timpul acasă, în apropierea adăposturilor, ci să iasă la cumpărături, să-și viziteze rudele și prietenii, să-și continue activitățile sportive, ba chiar să meargă la cafenea. În cele patruzeci de zile cumplite ale războiului, oamenii nu și-au pierdut curajul și nici simțul umorului și pe parcursul acestor zile deloc vesele am avut parte, totuși, și de întâmplări hazlii. Într-o zi m-a prins alarma în oraș. Cum nu am găsit un adăpost în apropiere, am fost nevoit să parchez mașina pe o stradă lăturalnică, vizavi de Cimitirul Central (un loc bun, nu-i așa?) și, conform indicațiilor Comandamentului din Spatele Frontului, m-am culcat pe burtă pe peluza unui parc și mi-am apărat capul cu mâinile. După câteva secunde a pornit alarma și o dată cu ea și sistemul de irigație a peluzei.Read more…

Apr 16, 2026 6 comments

Fiica lui Stalin

Apr 16, 2026By

În joacă, micuța Svetlana i-a dat o poruncă tatălui ei, Stalin, iar el a acceptat-o. Ea a fost poate singura care îndrăznea să-i dea porunci. S-a scris mult despre Stalin, dar mai puțin despre familia lui. Stalin, născut și crescut în Georgia, a fost însurat de două ori. Cu prima lui soție, Kato Svanidze, a avut un fiu, Iakov Djugaşvili. Kato a murit de tifos la 22 de ani. Stalin a lăsat copilul în grija bunicilor materni și a plecat în Rusia să-și continue activitatea politică subversivă. Acolo a luat-o de soție pe Nadejda Alliluieva cu care a avut doi copii, Vasili și Svetlana, dar nici cu ea nu a trăit multă vreme. Convinsă că soțul o înșală, Nadejda s-a sinucis la 31 de ani. Stalin a fost un tată execrabil, doar față de Svetlana avea oarecare sentimente paterne. Ea a fost și singura care a ajuns la o vârstă înaintată (1926 – 2011). Iakov Djugaşvili (1907 – 1943), fiul lui Stalin din prima căsătorie, a fost luat prizonier de război. Nemții au propus un schimb de prizonieri, dar Stalin a refuzat să elibereze un mareșal german în schimbul fiului său, un simplu locotenent. Iakov a murit în lagărul Sachsenhausen.Read more…

Apr 16, 2026 14 comments

Știați că…?

Apr 16, 2026By

De câțiva ani buni primesc în mod regulat semne de viață de la Dr. N.C., un vechi prieten și coleg de pe vremea studenției, stabilit de zeci de ani în străinătate și cu care m-am văzut doar o singură dată în ultimii 70 ani. Ne scriem de-ajuns de des și de fiecare dată descopăr cât de apropiate sunt opiniile noastre în diverse subiecte care, până la urmă, afectează într-o măsură mai mare sau mai mică pe fiecare din noi. Menționez că prietenul meu este fiul unuia din cei mai reușiți umaniști de care am auzit și pe care i-am cunoscut. Și, cum se spune, așchia nu sare departe de trunchi. Unul dintre materialele recente primite de la amicul meu se intitulează Europeni cretini! Mi-am luat libertatea să-l reproduc aici, doar parțial, și apoi să fac anumite comentarii. Nu pun mâna-n foc că lucrurile stau exact așa cum sunt descrise mai jos, nu am timpul, energia și răbdarea să verific toate amănuntele. Dar, după părerea mea, chiar dacă luăm povestea doar ca pe un inventar, ea merită digerată și discutată…Read more…

Apr 16, 2026 7 comments

Trei proroci și un bătrânel

Apr 16, 2026By

În timpul studenției mele, mai cumpăram câteodată un bilet de Loto sau Pronosport, dar niciodată nu am câștigat o lețcaie. De atunci eu nu cred în pronosticuri. Într-una din zilele acestea călătoream cu trenul. Lângă mine ședea un bătrânel (de parcă eu aș fi tânăr!), iar în fața mea era un tânăr de vreo 30 de ani. Am intrat în vorbă cu ei despre situația precară a Israelului care luptă activ cel puțin pe trei fronturi împotriva dușmanilor care vor să ne arunce în mare și să pună stăpânire pe mica noastră țară, singură democrație (deocamdată) din Orientul Mijlociu. I-am povestit bătrânului că anul trecut trei politicieni, proroci vestiți, au dat pronosticuri incorecte după Războiul de Douăsprezece Zile. Primul proroc, să-l numim Cel Mare, zicea că aliații noștri americani au distrus complet capacitatea Iranului de a face o bombă atomică. Dar nu mult după această prorocire s-a dovedit că iranienii au reușit să ascundă 450 de kg de uraniu 60% din care, fără prea mare efort, vor putea fabrica mai multe bombe atomice.Read more…

Apr 16, 2026 10 comments