Războiul din Iran. Întrebări fără răspuns

Mar 5, 2026By

De câteva zile, Orientul Mijlociu este în flăcări, după ce forțele americano-israeliene au lansat atacuri aeriene împotriva Iranului și, cu o lovitură de maestru, au lichidat o mare parte din conducerea religioasă și militară a țării. Aici se află și răspunsul la întrebarea justificată, pusă de redacția noastră, de ce Israelul a pornit războiul sâmbăta și a încălcat Șabatul. Atacul era programat pentru seara, la ieșirea din Șabat, dar între timp s-a aflat de adunarea liderilor iranieni la Teheran, sâmbătă dimineața, și atunci s-a decis că, în pofida Șabatului, posibilitatea de a lichida o parte a conducerii iraniene, inclusiv pe ayatollahul Ali Khamenei, justifica încălcarea legii. De ce s-au reluat bombardamentele, opt luni după ce atât Trump, cât și Netanyahu s-au lăudat cu distrugerea unei mari părți a infrastructurii de producere a bombei nucleare și cu amânarea pentru câțiva ani a programului nuclear iranian? Ei, aici nu există niciun răspuns oficial, nimeni dintre cei implicați în atacurile din 12 iunie 2025 nu-și asumă eticheta de mincinos. Poate că este o calificare prea dură, dar cred că se apropie de adevăr.Read more…

Mar 5, 2026 25 comments

Cerealele care ne-au „păcălit”

Mar 19, 2026By

Mă pasionează începuturile agriculturii, am scris deja despre domesticirea grâului și a porumbului. Recent am dat peste încă o poveste captivantă: unele cereale, ca secara, orzul și ovăzul, au fost domesticite… din greșeală! Cum adică din greșeală???  Să explic.  Grâul a fost domesticit în urmă cu peste 10.000 de ani, pornind de la grâul sălbatic din Orientul Apropiat.  Tot aici trăiesc și varietăți sălbatice ale altor cereale cultivate.  Chiar la Ierusalim, primăvara, pe terenuri virane apar spice de orz și ovăz sălbatic, iar secara sălbatică crește până astăzi pe muntele Hermon. Acestea au apărut ca „buruieni” în lanurile de grâu și, bineînțeles, țăranii făceau tot ce le stătea în putință să le stârpească: unde le vedeau, le smulgeau.  Dar un lan de grâu nu poate fi curățat în felul acesta – călcând pe spicele de grâu, paguba ar fi fost și mai mare.  În schimb, grâul de sămânță era ales cu grijă și boabele mici, care arătau ca semințe de buruieni, erau aruncate.  Și aici apare un fenomen interesant.  În fiecare populație există indivizi cu caracteristici diferite: mai înalți, mai scunzi, mai grași, mai slabi…  Și printre spicele sălbatice erau unele care făceau semințe mai mari, asemănătoare cu grâul, țăranul nu le observa și ele rămâneau.Read more…

Mar 19, 2026 11 comments

Strâmtoarea „Urmuz”

Apr 10, 2026By

Îmi amintesc că în îndepărtata mea tinerețe comunistă, fiecare din noi aveam la îndemână un rezervor de bancuri, ca să ne mai îndulcim un pic din amarul vieții de zi cu zi. Eu aveam chiar două, unul evreiesc și unul românesc, care se asortau firesc cu cele două identități ale mele. În fiecare din aceste două recipiente aveam câte un banc preferat pe care îl aruncam în luptă atunci când mergeam la câte un chef care ținea toată noaptea. Pe la 3 dimineața cheful începea să lâncezească, dar limba devenea mai slobodă, ne apucam de ghidușii și atunci când îmi venea mie rândul, spuneam mai întâi bancul evreiesc și apoi pe cel românesc… Nu aș fi crezut că după aproape 40 de ani, aceste două bancuri vor deveni mai relevante ca oricând în contextul războiului cu Iranul. Dar să vedem bancurile şi contextul.Read more…

Apr 10, 2026 40 comments

Soarta unui lac termal

Apr 30, 2026By

În județul Bihor, în apropiere de Băile 1 Mai, în zona stațiunii Felix de care sunt sigură că mulți cititori au auzit, a existat lacul termal Pețea sau Peța, pe o suprafață de peste 23 de ha. Se poate afirma fără exagerare că el a fost o minune geologică, un loc unde iarna puteai să te crezi într-o oază tropicală. Indiferent de temperatura aerului de afară, apa lacului se menținea la 30oC, fiind alimentat de izvoare termale care „pompau” în permanență apă caldă din adâncime. Când afară era ger, deasupra lacului erau vălătuci de abur. Lacul termal de la 1 Mai era o arie naturală protejată. Aici, în apa termală, trăiau specii endemice, care se regăsesc doar pe areale foarte restrânse, specifice. Fiind un habitat unic în lume, el a devenit un recipient spectaculos al memoriei unor vremuri extraordinar de îndepărtate, permițând supraviețuirea unor specii tropicale dispărute de pe continentul nostru odată cu ultima glaciațiune.Read more…

Apr 30, 2026 11 comments

JOI. UN AN. MAI (II)

May 14, 2026By

Peter Rosenthal a mai publicat sporadic în revista Baabel, cel mai recent fiind romanul autobiografic În capcana timpului, apărut în foileton în 2022.  Peter este „medicul-condeier” prin excelență.  Și când a primit un post, o dată pe săptămână, în zilele de joi, la o clinică de psihiatrie în celălalt capăt al orașului Köln, i-a venit o idee: să consemneze, timp de un an, întâmplările mărunte din zilele de joi, scenele inedite la care a fost martor, impresiile, ideile, stările de spirit…  Așa s-a născut culegerea de proză scurtă intitulată Donnerstags [Joi], apărută în decembrie 2025 la editura Parasitenpresse
18 mai Christi Himmelfahrt (Înălțarea Domnului)Read more…

May 14, 2026 2 comments

Etiopia la Ierusalim

Jun 11, 2026By

Atunci când am ajuns pentru prima dată la Ierusalim, în urmă cu peste o jumătate de veac, m-a impresionat enorma diversitate a oamenilor.  În Aradul anilor 1960 trăiau români și „naționalități conlocuitoare”, puținii turiști străini erau priviți ca niște curiozități.  La Ierusalim am găsit un adevărat caleidoscop de fețe, de costume, de limbi…  Israelul a fost și a rămas o țară de imigranți.  Apoi sunt arabii locali.  Lor li se adaugă (cel puțin pe timp de pace) puhoaie de turiști și de pelerini din toate colțurile lumii.  În plus, diverse rituri creștine își mențin o prezență la Ierusalim și pe străzi se văd fețe bisericești, călugări, măicuțe.  Printre figurile cele mai exotice se numără etiopienii. Etiopia este singura țară din Africa Neagră unde creștinismul nu a fost adus de colonialismul european, din contră, Etiopia este chiar una din primele țări creștine din lume.  După tradiția lor, regele Ezana (330 – 360 e.n.) fost convertit de învățătorul său, Sf. Frumentius, un misionar din Fenicia.  De atunci creștinismul a devenit religia națională, iar Frumentius a fost primul episcop.  Până astăzi, creștinii reprezintă cam 2/3 din populația țării.  Crezul lor este o variantă a religiei ortodoxe. Etiopienii se consideră urmașii Reginei din Saba și ai regelui Solomon.  Evident că acestea sunt figuri legendare, dar… parcă Saba era asociată cu Yemenul de azi!?  De fapt, Yemen și Etiopia / Eritreea sunt despărțite numai de o strâmtoare, între ele au existat dintotdeauna legături strânse și nu e de mirare că împart și legendele.  În orice caz, această „descendență” este luată foarte în serios, Leul Iudeei este simbolul suveranității naționale.Read more…

Jun 11, 2026 9 comments

Satisfacţia misiunii îndeplinite sau Povestea unei bănci

Jun 25, 2026By

Într-o zi, în urmă cu câțiva ani, ședeam pe o bancă, într-un parc din apropierea casei. Aveam la mine o carte bună, ca să-mi petrec timpul bucurându-mă de natura primăvăratică. Nu sunt genul de om care își petrece timpul şezând pe bănci, prefer să cutreier aleile sau străzile oraşului, dar o entorsă dureroasă la gleznă mă obliga să adopt temporar un regim de viaţă sedentar. Banca se afla lângă un loc de joacă, dar eu o alesesem pentru că era la umbră şi priveliştea era încântătoare. La acea oră parcul nu era aglomerat și te puteai delecta cu foşnetul frunzelor şi ciripitul păsărelelor. La scurt timp după venirea mea, o bunică şi nepoţica ei s-au aşezat pe banca din dreapta. Bunica a expediat urgent fetiţa la locul de joacă. Simţea nevoia să se relaxeze şi adusese un coșuleț din care se ițea o pereche de andrele. Dar socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg și fetiţa, în loc să se joace, o asalta cu întrebări care începeau invariabil cu „de ce…?” În curând s-a ocupat şi banca din stânga mea, tot de o bunică însoţită de nepoţica ei care avea o vârstă apropiată de a celeilalte fetiţe.Read more…

Jun 25, 2026 17 comments

„Motanul încălțat”

Jul 16, 2026By

Pe la începutul anului 2024, Gergely Deli, rectorul Universității Ludovika din Budapesta, primește un telefon. La celălalt capăt al liniei se află un înalt oficial maghiar. – Am auzit că organizați o conferință pe teme ecologice. Avem o rugăminte, și anume ca la această conferință să-l invitați și pe fostul președinte iranian, Ahmadinejad. – Dar ce are Ahmadinejad cu schimbările climatice? – întreabă Deli stupefiat, aplicând varianta maghiară a vechiului dicton latin „Ce are sula cu prefectura?” – O să vă explicăm personal, răspunde oficialul și închide. Așa află năucitul Deli cum că simpozionul său va folosi, de fapt, ca acoperire a unei întâlniri ultra-secrete între fostul președinte al Iranului și șeful Mossadului israelian, David Barnea, în vederea unei eventuale schimbări de regim în Iran, într-o acțiune care avea să primească numele de cod „Motanul Încălțat”Read more…

Jul 16, 2026 60 comments

De pe câmpul de luptă la viața civilă. Ansamblul de locuințe ale veteranilor Brigăzii Evreiești

Aug 6, 2026By

dată cu sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, mii de veterani ai Brigăzii Evreiești care luptaseră în cadrul armatei britanice împotriva Germaniei naziste s-au întors în Palestina și a apărut necesitatea acută de a le asigura lor și familiilor lor locuințe care să le permită o viață decentă. Pentru a răspunde acestei nevoi urgente, în anul 1947 în cartierul Bat Galim din Haifa a fost construit un ansamblu de locuințe destinat veteranilor Brigăzii Evreiești și familiilor lor. Bat Galim este primul cartier evreiesc înființat în afara zidurilor vechii Haife musulmane. Fondat în 1922 după planurile arhitectului și urbanistului Richard Kauffmann, Bat Galim se întinde între Marea Mediterană și poalele Muntelui Carmel, într-unul dintre cele mai spectaculoase amplasamente urbane ale Haifei. Conceput potrivit principiilor „orașului-grădină”, cu străzi largi, spații verzi și o legătură directă cu marea, Bat Galim marchează începutul extinderii moderne a Haifei și rămâne unul dintre cartierele cu cea mai bogată moștenire arhitecturală.Read more…

Aug 6, 2026 11 comments

Imagini de dincolo de Prut

Aug 20, 2026By

Familia tatălui meu își are obârșia în orășelul Soroca de dincolo de Prut, adică din Basarabia, sau cum se numește acum Republica Moldova. Timp de zeci de ani fratele său și familia au rămas acolo, la est de Prut, și doar emigrarea în Israel ne-a adus, după vreo 50 ani, din nou împreună. În acele vremuri (pe care le dorim uitate), toate discuțiile din casa noastră despre ceea ce se petrecea „acolo” se limitau la familie. I-am cunoscut pe toți când au venit în vizită la București: unchiul folosea o limbă română curată, soția și fiul vorbeau numai rusește și idiș, vara mea doar rusește. Situația Basarabiei sub regim sovietic era un subiect tabu, nu se puneau întrebări și nu se căutau amănunte. Practic, nu știam mai nimic despre acea bucată de țară unde Ștefan cel Mare construise mai multe ctitorii decât în Moldova de la vest de Prut. Prima parte a acțiunii romanului meu Pământul e plat ca o farfurie am plasat-o într-un târg basarabean, între cele două războaie, și ca să nu mă fac de râs, am întrebat-o pe mama, care își vizitase de câteva ori socrii la Soroca, dacă pot folosi cele știute (prea bine!) despre târgul moldovenesc în care copilărisem. Răspunsul a fost clar: atunci practic nu exista nicio deosebire între cele două tipuri de așezări. Vărul meu, atunci în vârstă de 10-11 ani, în vizită la noi, la mijlocul anilor 1960, a pus totul într-o singură frază: как у вас, tак y нас (cum e la voi, așa e și la noi).Read more…

Aug 20, 2026 12 comments

Dilema mea de Iom Kipur

Sep 17, 2026By

În zilele acestea care preced Iom Kipur sau Ziua Ispăşirii, mi-am amintit de un dialog pe care l-am auzit în autobuz în preajma Paştelui Ortodox. Era frântura unei discuţii între două tinere, eleve de liceu sau studente care şedeau în spatele meu: – Tu ţii post de Vinerea Mare? – Încerc, dar nu cred că voi reuşi. – Cum aşa? – Nu sunt în stare să ţin post negru o zi încheiată, deşi am reuşit de multe ori să nu mănânc multe ore, atunci când făceam cură de slăbire cu metoda postului intermitent. Uneori mă abţineam de la mâncare chiar şi peste limita de timp, dar în Vinerea Mare nu pot… Confesiunea ei era, într-un fel, şi a mea. Sunt zile în care nu mănânc aproape deloc, am renunţat la carne de pe o zi pe alta şi nu mă ating de ea de peste trei decenii, am renunţat la preparatele cu gluten, la majoritatea dulciurilor şi nu mi-e greu deloc, în schimb mi-e foarte greu să ţin postul de Iom Kipur. În articolul de faţă nu mi-am propus să găsesc explicaţia acestei situaţii, ci să prezint (după posibilităţile mele) asemănările şi diferenţele dintre abţinerea de la mâncare atunci când e vorba de dietă respectiv, de post, precum şi dilema mea.Read more…

Sep 17, 2026 10 comments

Templul Coral din București – simbol al emancipării evreilor din România

Oct 8, 2026By

În centrul Bucureștiului, în zona fostului cartier evreiesc, se află Templul Coral, unul dintre cele mai importante și mai impresionante edificii evreiești din România. Revoluțiile din 1848, care au răspândit în Europa ideile de libertate și egalitate civică, au dat un nou impuls și luptei evreilor pentru emancipare și pentru dobândirea unor drepturi cetățenești depline. În acest context, ideea construirii unei sinagogi moderne și reprezentative la București a apărut în 1857, la inițiativa lui Isaac Leib Weinberg. Noul lăcaș urma să exprime integrarea evreilor în societatea modernă și să devină un simbol al procesului de emancipare a comunității. Construcția a început în 1864, după ce Iacob Löbel a reușit să strângă fondurile necesare. În iunie 1866, chiar înainte de inaugurare, edificiul a fost atacat și avariat în timpul unor tulburări antisemite. După restaurare, Templul Coral a fost inaugurat în 6 iulie 1867, devenind unul dintre principalele centre ale vieții evreiești din capitală.Read more…

Oct 8, 2026 1 comment