Dascăl la 75 de ani

Fotografia de mai sus am primit-o de la anesteziștii din secția de chirurgie ambulatorie de la spitalul Kaplan din Israel. Majoritatea lor mi-au fost rezidenți la Kaplan sau la spitalul Wolfson. Ralph Tyler (1902-1994), citat în fotografie, fost consilier al președintelui american Truman, scria: „Educația nu este numai o meserie. Este un serviciu uman care trebuie considerat o misiune”. În acest articol voi scrie despre cariera mea de dascăl amator în domeniul anesteziei și nu numai. Îmi cer scuze pentru atâtea fotografii cu numele meu („lauda de sine nu miroase a bine”), dar ele sunt numai pentru documentarea celor scrise. În plus, sunt mândru de ce am realizat în cei 57 de ani de când predau. Am luat exemplul prietenului meu și colegului nostru Gabriel ben Meron (Prof. Gabriel Gurman), dar el este inegalabil, colindă lumea cu prezentări științifice și astăzi, la 86 de ani! Gabi a fost primul care m-a corectat la o prelegere, acum zeci de ani, la Budapesta și de atunci  îi ascult sfaturile. Ca să devii dascăl trebuie să fii întâi elev și să înveți cum se apreciază un dascăl bun. Despre iubiții mei profesori de la liceul din Marghita am mai scris în revista Baabel, în ciclul de articole “La vita e bella – amintiri din copilărie şi adolescenţă.”Read more…

Bernard Politzer. O tinerețe în România

Pe urmele lui Francis Dov Por (1927, Timișoara – 2014, Ierusalim), zoolog, hidrobiolog și biogeograf israelian, uimită de întorsăturile nefaste din biografia lui, am fost tentată să-i citesc amintirile publicate sub pseudonimul Bernard Politzer, numele strămoşilor lui. Este o lectură captivantă despre anii 1940-1960 în România, despre idealismele fatale care au frământat aceşti ani, despre entuziasme şi decepții, despre oameni si neoameni şi, în pagini de antologie de literatură memorialistică, despre infernul penitenciar în regimul comunist.Read more…

Întâlnire cu prima iubire a Mamei

De puţine ori am fost mai emoţionantă decât în toamna lui 1996, în Israel, când îl aşteptam – în locuinţa unor foarte buni prieteni din Ramat Gan – pe cel de care Mama fusese îndrăgostită la vârsta de 13 ani. Povestea lor de iubire am aflat-o din relatările Mamei şi mi se părea atât de nedrept modul în care se întrerupsese încât îmi propusesem să forţez un epilog, fie el şi după 51 de ani. Mama s-a măritat cu tata, din dragoste, la 15 (cincisprezece) ani şi jumătate, în vara anului 1946. Au trăit împreună 53 de ani şi în tot acest răstimp am simţit între ei vibraţia iubirii, i-am văzut respectându-se şi, mai ales, râzând cu poftă împreună. A fost o căsnicie durabilă pentru că s-au îndrăgostit de foarte tineri (tata avea 23 de ani şi mama 15), au înfruntat greutăţile vieţii şi s-au desfătat cu bucuriile ei, şi-au făcut un viitor şi au devenit oameni respectaţi, s-au modelat unul după altul, pentru a desăvârşi şi a păstra armonia dintre ei. Au existat desigur şi tensiuni şi frecuşuri, uneori se certau, dar niciodată nu se duceau la culcare fără să se fi împăcat.Read more…

Personaje principale în garderoba de la 9-la-5

În momentul în care începe un nou sezon – așa cum se întâmpla zilele astea – , disciplina şi perseverenta cu care am ținut „rezoluțiile” stilistice de la început de an devin mai dificil de strunit. Intervine soarele care ne momește la o pauza de prânz prelungita, pofta de shopping pentru culori vii şi imprimeuri primăvăratice, dorința de a ieși din pantaloni, cizme şi paltoane dar pe care le înlocuim cu… ce anume?Read more…

Adevărata scăpare din mormânt

Varşovia nu e un oraş turistic. Războiul a distrus tot, totul a fost refăcut în stil comunist, şi nimic nu te impresionează ca vizitator. Iar cei peste 400 kilometri spre Cracovia, parcurşi pe o şosea de mult depăşită de traficul extrem de intens, nu spun nimic şi nu arată nimic. Nu ai ce vedea pe drum, chiar dacă afară e soare şi cald, dar mai ales când cerul e negru şi ploaia nu conteneşte. Dar Cracovia, ei bine, Cracovia e cu totul altceva…Read more…