De lunea Paștelui catolic butonam televizorul să găsesc ceva de văzut. (Am constatat că, de obicei, sâmbetele, duminicile și în zilele de sărbătoare nu prea sunt programe ca lumea). Era seara pe la zece, am un principiu adoptat de multeRead more…
TRISTA POVESTE A EVREILOR DIN GHEORGHENI
Tragediile nu se pot compara între ele. Fiecare cu pierderile, durerile sale…Dar pe mine mă doare în special ceea ce s-a întâmplat la Gheorgheni…În vara anului trecut am fost acolo, la inaugurarea unei plăci a evreilor din oraș pieriți înRead more…
UN “DAR” ÎMPĂRĂTESC la IERUSALIM
Dacă ești pentru prima oară în Ierusalim ai inevitabil senzația unei lumi aparte în care ai pășit și care te copleșește, nu doar pentru că simți parcă aureola sanctității ci și pentru că orașul are o înfățișare unică. Doar dupăRead more…
O DEPLASARE LA ORADEA.
În fine am primit un exemplar al primei mele cărţi publicată de Editura Tehnică: “Utilaje şi instalaţii pentru prevenirea erupţiilor” . O primă surpriză: ordinea autorilor. Numele meu a apărut al doilea, cu alte cuvinte devenisem co-autor şi nu autor.Read more…
DESPRE STATUL NAȚIONAL POLIGLOT
Profesorul Michael Metzeltin, de la Academia Austriacă de Ştiinţe din Viena, este un om subţire, atît fizic, prin aspectul distins şi rafinat, cît şi spiritual, prin aerul ştiinţific dezinvolt şi echilibrat. Membru de onoare al Academiei Române şi Doctor HonorisRead more…
SAN FRANCISCO, UIMITOAREA METROPOLĂ de la PACIFIC
În urmă cu mai bine de două decenii, îmbarcat în avionul companiei American Airlines, am părăsit oraşul Seattle din statul Washington, aterizând după aproape trei ore în California, pe aeroportul din San Francisco. Prezentele note de drum încearcă să prezinteRead more…
Jurnal CORDial
Oricât de mult m-am străduit să fac abstracție de ”micile” mele incidente (?) personale, și să scriu obișnuitul meu articol bisăptămânal de ”joi” pentru „Baabel” – mai ales că multitudinea evenimentelor care preocupă opinia publică oferă cu obstinație subiecte careRead more…
DE CE AVEM NEVOIE de LEGEA 217/2015?
Așa cum era de așteptat (doar naivii puteau crede inversul), legea 217 a stârnit, încă înaintea intrării ei în vigoare, controverse în societatea românească. De fapt, nu este vorba de o lege nouă ci completarea Ordonanței nr 31 din 2002Read more…
COȘMARUL NĂSCUT din VISE
Șeherezada este un nume care mi-a rămas întipărit în memorie, din cea mai fragedă copilărie împreună cu fabulosul titlu de ”O mie și una de nopți”. A fost printre primele mele lecturi, cred preșcolare desigur într-o ediție prelucrată pentru copii.Read more…
MERCEDES – NUMELE şi CREATORUL MĂRCII
Mercedes Benz a fost mașina preferată a lui Hitler,mai ales în varianta decapotabilă, pentru trecerile în revistă la parăzi și sosirile la marile mitinguri naziste.Poate dacă ar fi știut că Mercedes este numele unei fete evreice și creația unui inginer evreuRead more…
CÂT VA REZISTA GUVERNUL CIOLOȘ?
Deocamdată întrebarea este retorică deoarece nu s-a format încă, nu știm de unde își va aduna viitorii miniștri care să corespundă criteriilor cerute de stradă: figuri noi, necompromise, fără de partid dar și competente. Nu este o sarcină ușoară. SuntRead more…
Turcia a subminat șansa unei largi coaliții anti-ISIS
Doborârea de către Turcia a unui avion de luptă rusesc, aparat care, potrivit Ankarăi, ar fi violat spațiul aerian turc și nu a răspuns la avertismentele de a părăsi acest spațiu, la care se adaugă și uciderea unuia dintre cei doi piloți care s-au catapultat, de către forțe de origine turcmenă de la granița cu Siria, aliați ai Turciei, au pus capăt proiectului unei largi alianțe anti-ISIS în care, alături de coaliția occidentală implicată în război, ar fi fost atrasă și Rusia. În fond, era un pas logic, din moment ce dușmanul este comun. Read more…
Omul denisovan
A fost un moment în istoria omenirii, adică a speciei noastre când din maimuțe porneau spre destinul uman câteva linii de dezvoltare . Faptul că noi existăm astăzi așa cum ne știm, ca ”oameni”, creatori ai unei civilizații extraordinare şiRead more…
Hitler, seara, la televizor
Hitler în imagini color, pomădat, îmbrăcat elegant, jovial, primindu-şi invitaţii, mângâind pe cap copiii din fosta şcoală primară unde a învăţat, fiindu-ne prezentat şi chipul inocent al copilului-Hitler, alături de colegii săi. Hitler ţinând în braţe copiii apropiaţilor (potentaţi ai regimului nazist) lângă pomul de Crăciun…Toate acestea le văd aproape seară de seară la televizor, difuzate de canalele de filme documentare, canalele cu credibilitate[1]. Sunt imagini autentice care-l prezintă pe „omul Hitler”. Aş putea să schimb canalul, să-l alung din casa mea pe Hitler, cu o apăsare de buton pe telecomandă, dar rămân ţintuită de scaun …Read more…
Boboci de varză creaţă
Mâncarea din „boboci de varză creaţă” era una din preferatele mele, dar nu puteam s-o savurez decât toamna târziu, când pe tarabele hoştezencelor din Piaţa Clujului, apăreau tulpinile groase, împodobite cu ghirlande de „boboci de varză” . „Bobocii de varză” erau aşezaţi în vecinătatea bostanilor şi a roşiilor întârziate care rataseră coacerea, a verzei de toamnă cu foi groase, legumelor zdravene puse în panere, a cununilor meşteşugit împletite de ceapă roşie şi usturi, precum şi a unei rubedenii – varza creaţăRead more…
Refugiații din Orient alimentează popularitatea partidelor europene de extremă dreapta.
Săptămâna trecută s-au desfăşurat în Slovacia alegeri legislative, în condițiile în care Europa este copleșită de criza refugiaților. Eșecul UE de a găsit o soluție viabilă pentru această problemă a împărțit statele membre aproximativ în două – cele care ar accepta primirea pe teritoriul lor a cotelor de refugiați și cele care resping propunerea. În cea de a doua categorie se include, după cum se știe, grupul de la Visegrad: Ungaria, Polonia, Cehia și Slovacia. Faptul cel mai grav cauzat de aceste poziții este creșterea popularității partidelor de extremă dreapta – toate anti-imigrare – până la marele lor succes în alegeri…Read more…
Unde dai şi unde crapă!
Am mai scris că ura e oarbă, dar am uitat să pomenesc că ea conţine şi o mare doză de prostie. Unii o vor numi miopie politică, alţii lipsă de experienţă, şi nici epitetul de “gândire superficială” nu va lipsiRead more…
Amintiri dintr-o convocare militară.
Viaţă în cazarmă nu era simplă. Deşteptarea la ora cinci dimineaţă. Toaleta şi echiparea într-un termen minim. Urma gimnastica de dimineaţă, aşa numită înviorare. Micul dejun, inclusiv vestita cafea cu bromură (?). În continuare, încolonarea şi marşul spre terenul de exerciţii. Acolo ni ordona de regulă aşa numitele”salturi”: “fugă înainte-culcat” “fugă înainte-culcat” s.a.m.d. Înapoierea pentru prânz. Predarea armelor la rastel. O mică pauză. Cursurile “teoretice “ de după amiază. Încolonaţi în aşa numită “plimbare de seară”. Dezechiparea. Stingerea.Read more…
File din romanul vieţii mele (I) – Familia tatei
Sunt încredinţată că întâlnirile nu sunt niciodată întâmplătoare şi acest lucru a fost dovedit şi în această primăvară când – prin mijlocirea unei foste colege de facultate Erica (Sieber) Anghel (din Germania) – am întâlnit-o pe fosta ei colegă de clasă şi bună prietenă din adolescenţa petrecută la Arad, Hava (Shaffer) Oren stabilită în Israel. Din prima clipă am discutat ca două cunoştinţe vechi – colege de generaţie şi de prietenie cu Erica – şi în scurta după amiază petrecută împreună, Hava mi-a povestit că mama ei îşi scrisese amintirile în limba germană, ea le tradusese în engleză dar crede că ar fi interesante şi pentru cititorii Revistei Baabel. În curând mi-a trimis textul amintirilor (traduse în limba română) pe care le-am citit pe nerăsuflate. Poveştile cuprinse în memoriile medicului Erika Shaffer – pe care le veţi putea citi în revista Baabel în mai multe episoade – reflectă destinele emblematice ale evreilor trăitori în Bucovina fie ei negustori, muncitori, ţărani sau intelectuali, de-a lungul unui secol scurt şi tragic: al XX-lea.Read more…
Discurs la inaugurarea Monumentului Memorial al Holocaustului din Gherla
Am copilărit în jurul acestei sinagogi frumoase, care ar trebui reabilitata, dar asta este o altă temă. Unii din prietenii mei cu care umblam la școala ebraică- haider-în sinagogă și cu care ne jucam în această curte sunt aici: Avi Mendel, Erwin Lazar, Milu Pataki, Gitta și Tibi Deutsch, Viviana și Ivan Kirsch. Majoritatea am crescut fără bunici. Cu mici excepții în anii 50 nu erau bunici și nu erau adolescenți evrei. Erau doar părinții reveniți din lagăr și copiii, născuți după război. Noi suntem generația care a trăit în umbra Holocastului și am fost afectați mult mai mult decât ar fi vrut părinții noștri, care de multe ori încercau să ne protejeze prin tăcere despre ororile care s-au abătut asupra familiilor noastre. Acum, când suntem și noi bunici ne dăm seama mult mai bine de întreaga tragedie a ceea ce a fost Holocaustul.Read more…