Rămas bun, Iudith Ardeleanu!

Luni, pe 16 februarie, a încetat din viață, la 95 de ani, Iudith Ardeleanu z’’l, fost medic cercetător în microbiologie, cu o carieră spectaculoasă la Institutul Cantacuzino. Și, începând cu vârsta de 78 de ani, după pensionare și internarea în căminul Moses Rosen, actriță și autoare de texte pentru spectacolele de teatru și dans ale colectivului Vârsta4. Am cunoscut-o pe Iudith Ardeleanu în 2009, la căminul Rosen și am lucrat împreună la șase spectacole de teatru, pentru care a contribuit la scenariu, în care, deși deja se sprijinea în baston, a jucat și a dansat. Pentru majoritatea spectacolelor a scris povestiri autobiografice și de familie, mărturii ale unei vieți pe cât de zbuciumate pe atât de speciale. A povestit despre părinții ei comuniști ilegaliști, despre cele 18 rude ucise la Auschwitz, despre iubirile pătimașe din familia ei și despre cum a fost acuzată de mamă că a devenit „prima capitalistă” din familie, pentru că și-a cumpărat o garsonieră în 1968… Iudith Ardeleanu s-a născut pe 16 ianuarie 1931, într-o familie de evrei săraci din Oradea, vorbitori de limba maghiară. Părinții ei au divorțat când Iudith și sora ei geamănă, Agi, aveau doar trei ani. Mama s-a recăsătorit și împreună cu noul soț a intrat în mișcarea comunistă ilegală. Au hotărât, în 1935, să plece la București. Iudith s-a despărțit de tatăl rămas la Oradea, a învățat obligat-forțat limba română și a rămas cu un dor de orașul natal, care o va bântui toată viața. Însă mutarea la București a salvat viața surorilor gemene. Read more…

Jurnalul unei izolări nebănuite

Numărăm, în aceste zile de primăvară, șase ani de când a izbucnit pandemia de Covid 19. Multe s-au schimbat în acest răstimp, am învățat lucruri noi, viața mea s-a schimbat, am trecut prin momente pline de tristețe, dar și prin unele luminoase. Eu nu vreau să mă număr printre cei care uită ce a făcut un organism microscopic cu o planetă întreagă. Privind înapoi, văd momentul declanșării pandemiei ca pe cel al debutului unui șir de necazuri, care mai de care mai îngrozitoare. A fost ca un semn rău care prevestea un șirag de nenorociri și nu mă pot împiedica să mă întreb oare ce ne mai așteaptă, la câte alte dezastre va trebui să fim martori, de cele mai multe ori neputincioși. În acele zile de februarie / martie 2020, când întregul Pământ a fost brusc paralizat, am început să-mi notez impresiile momentului într-un jurnal pe care l-am numit Jurnalul unei izolări nebănuite, așa cum nebănuite aveau să fie căile spre acest punct al prezentului în care evoc săptămânile de început ale pandemiei. Pentru că suntem, la șase ani distanță, exact în perioada începerii izolării, transcriu din jurnalul meu de atunci:Read more…

Golem

Până nu demult, dacă cineva mi-ar fi pus această întrebare i-aș fi râs în nas și i-aș fi spus că a citit prea multă literatură științifico-fantastică.  Roboți?  Care roboți?  Robotul de bucătărie care bate spuma de albușuri?  Sau roboții industriali, de fapt niște „brațe” programate să facă 24 de ore pe zi aceeași muncă, fără să obosească, să cârtească sau să facă grevă?  Dar de când au apărut roboții umanoizi conduși de inteligență artificială, parcă nu mai sunt chiar atât de sigură… „Roboții” (adică cei ce robotesc) au fost inventați de scriitorul ceh Karel Čapek în 1920, în piesa R.U.R.  Spre deosebire de cei de astăzi, roboții lui nu erau aparate, ci ființe vii, create artificial pentru a-i sluji pe oameni – erau mai degrabă sclavi decât roboții de astăzi.  Biologul care i-a creat era convins că roboții nu au suflet, dar s-a dovedit că nu avea dreptate.  Roboții s-au răsculat și în lupta care a urmat, umanitatea a fost anihilată.  A fost o idee cât se poate de modernă, formulată cu peste un secol în urmă și, după părerea mea, faptul că ea a apărut în Cehia nu este întâmplător.  După cum autorul însuși declară într-un interviu din 1935, piesa este o interpretare modernă a legendei evreiești a golem-ului din Praga.Read more…

Ca David și Goliat…

Am ascultat o discuție foarte interesantă pe Zoom, aici, în Israel, despre alegerile din Ungaria. Dacă alegerile ar fi fost un pasaj din Biblie, ar fi fost despre înfruntarea dintre David și Goliat, dacă ar fi fost un meci de șah, ar fi fost unul în care Magyar ar fi jucat toate partidele cu negrele, dacă ar fi fost o alergare de 1500 de metri, ar fi fost una în care Magyar ar fi pornit cu un handicap de o tură, dacă ar fi fost un meci de fotbal, echipa lui Orbán ar fi avut un om în plus, încă din minutul 2. Orbán și partidul său au avut toate premisele pentru a câștiga acest meci. Cu majoritatea lui covârșitoare din Parlament, Orbán a schimbat legile în favoarea lui, a transformat toate posturile de Televiziune în “Realitatea Plus”, a schimbat chiar și modul de reprezentare în alegeri, aplicând o formulă complicată în care cei din zonele rurale aveau mai multă influență decât budapestanii. Apoi, Orbán a pompat bani frumoși în zonele populate de secui din Ungaria. Și în plus, el a fost sprijinit de o formațiune pestriță de populiști din exterior, un fel de „Naționaliști din toate țările, uniți-vă!” Și totuși Orbán a pierdut.Read more…

Despre fobii

Nici eu nu știam că există atâtea feluri de fobii, le cunoșteam numai pe cele mai răspândite: claustrofobia, agorafobia, homofobia, xenofobia, islamofobia, hidrofobia, fotofobia… Fobia este o tulburare manifestată printr-o frică sau repulsie excesivă, irațională și persistentă (peste șase luni) față de un obiect sau o situație (1). Cei care suferă de fobie fac orice pentru a evita obiectul sau situația respectivă, chiar dacă acest lucru e riscant. (De exemplu, cei care suferă de frica de ace refuză perfuziile. Dar dacă refuzul le-ar pune viața în pericol și ei sunt nevoiți să accepte perfuzia, fobicii manifestă anxietate extremă, atacuri de panică, uneori chiar leșin, diaree, vomă, dureri pectorale și greutăți de respirație. Fobiile se împart în trei categorii (1): fobiile specifice, fobia socială și agorafobia. Frecvența fobiilor diferă în regiunile globului între 0.5-8% – poate că este și o chestiune de diagnostic, pentru că cea mai mare frecvență se observă în SUA. Manifestările predomină între 10 – 17 ani și scad cu vârsta. Există o legătură între unele fobii la o vârstă tânără și tentativele de sinucidere. Tendința la agorafobie poate fi genetică.Read more…

O sută de ani de la câteva momente importante din istoria medicinii

Anul 1926 a fost un an interbelic relativ liniștit. Ce s-a întâmplat pe plan general în acest an? John Logie Baird a realizat prima transmisie experimentală de televiziune; un avion american a survolat pentru prima oară Polul Nord; Turcia a adoptat calendarul gregorian; Al Capone a organizat sindicatul gangsterilor din Chicago; Walt Disney l-a desenat pentru prima dată pe Mickey Mouse, iar Rabindranath Tagore a vizitat Bucureștiul. În domeniul medicinei, anul 1926 ocupă un loc aparte, fiind marcat atât de descoperiri științifice importante, cât și de una dintre cele mai controversate decizii ale Comitetului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină. Una dintre principalele direcții ale perioadei a fost înțelegerea importanței vitaminelor și a bolilor carențiale. După izolarea vitaminei D (1922–1924), în 1926 cercetătorii au clarificat rolul vitaminelor în prevenirea rahitismului, pelagrei și scorbutului, ceea ce a dus la schimbări majore în pediatrie și în nutriția publică. Tot în acești ani s-a consolidat endocrinologia modernă, desprinsă treptat din medicina internă.Read more…