Luni, pe 16 februarie, a încetat din viață, la 95 de ani, Iudith Ardeleanu z’’l, fost medic cercetător în microbiologie, cu o carieră spectaculoasă la Institutul Cantacuzino. Și, începând cu vârsta de 78 de ani, după pensionare și internarea în căminul Moses Rosen, actriță și autoare de texte pentru spectacolele de teatru și dans ale colectivului Vârsta4. Am cunoscut-o pe Iudith Ardeleanu în 2009, la căminul Rosen și am lucrat împreună la șase spectacole de teatru, pentru care a contribuit la scenariu, în care, deși deja se sprijinea în baston, a jucat și a dansat. Pentru majoritatea spectacolelor a scris povestiri autobiografice și de familie, mărturii ale unei vieți pe cât de zbuciumate pe atât de speciale. A povestit despre părinții ei comuniști ilegaliști, despre cele 18 rude ucise la Auschwitz, despre iubirile pătimașe din familia ei și despre cum a fost acuzată de mamă că a devenit „prima capitalistă” din familie, pentru că și-a cumpărat o garsonieră în 1968… Iudith Ardeleanu s-a născut pe 16 ianuarie 1931, într-o familie de evrei săraci din Oradea, vorbitori de limba maghiară. Părinții ei au divorțat când Iudith și sora ei geamănă, Agi, aveau doar trei ani. Mama s-a recăsătorit și împreună cu noul soț a intrat în mișcarea comunistă ilegală. Au hotărât, în 1935, să plece la București. Iudith s-a despărțit de tatăl rămas la Oradea, a învățat obligat-forțat limba română și a rămas cu un dor de orașul natal, care o va bântui toată viața. Însă mutarea la București a salvat viața surorilor gemene. Read more…
